‣ Comunicare eficientă între participanţi;
‣ Colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
‣ Cooperare (acţiune comună în care se exercită interrelaţii şi roluri comune).
Programele de educaţie timpurie din toată lumea definesc parteneriatul cu părinţii, ca
agenţi educaţionali drept un principiu fundamental al organizării şi funcţionării instituţiei
preşcolare. Obiectivul principal al colaborării grădiniţei cu familia constă în conturarea
unităţii de acţiune a celor doi factori educaţionali, finalitate a cărei îndeplinire este
condiţionată de unitatea de concepţii şi exigenţe, de un mod convergent de acţiune, de o bună
cunoaştere reciprocă şi de o atitudine reciprocă deschisă (Mialaret, G., 1982). Acest obiectiv
se poate realiza doar prin conceperea relaţiei grădiniţă- familie în dublu sens. Este vorba, pe
de o parte de preocuparea educatoarei de a cunoaşte mediul familial al copilului şi natura
influenţelor educaţionale exercitate de părinţi şi de a ţine cont de experienţa de viaţă şi
învăţare acumulată de copil în familie, iar pe de altă parte de demersurile de implicare a
părinţilor în activitatea educaţională a grădiniţei, atât ca parteneri în procesele de instruire şi
formare, cât şi ca participanţi în programele de educaţie a părinţilor.
Educatorul are rolul să creeze un mediu adecvat, prielnic pentru interacţiune şi
dezvoltare de pe poziţii egale, a colaborării sale cu familia și comunitatea locală.
Comunicarea, respectul, acceptarea diferenţelor şi căutarea intereselor copiilor formează
bazele unei bune colaborări. Modalităţile de colaborare pot fi variate, pornind de la discuţii în
cadrul şedinţelor cu părinţii, dar şi prin implicarea directă a părinţilor în programul zilnic de
educaţie a preşcolarilor. Ȋn acest mod avantajele implicării familiei ȋn activitatea zilnica
pornesc de la observarea propriului copil în relaţie cu ceilalţi şi ajung până la înţelegerea
rolului de partener alături de educator, ȋnvâţând astfel să aplice şi acasă anumite aspecte de
educaţie a copilului.
Comunitatea este un alt factor marcant în dezvoltarea preşcolarilor. Pe lângă principalii
factori educaţionali, grădiniţa şi familia, există încă o serie de factori reprezentativi ai
comunităţii locale ce îşi pun amprenta în construirea personalităţii preşcolarilor, cum ar fi:
biserica, primăria, poliţia, grupul de pompieri, etc. Pentru ca aceste influenţe să fie cât mai
profunde este nevoie de conştientizarea de către toţi membrii comunităţii a faptului că
obiectivele învăţământului preşcolar sunt importante atât pentru grădiniţă cât şi pentru
comunitate.
Comunitatea trebuie să recunoască faptul că rolul grădiniţei este acela de asigurare a
unui mediu de integrare şi prevenire a marginalizării sociale, prin specificul ei, oferind şanse
96