Împreună pentru copiii noștri | Page 97

egale la educaţie tuturor copiilor. În acest sens, prin crearea unor legături între grădiniţă şi comunitate, comunitatea trebuie privită ca un partener în educaţie. O modalitate eficientă de realizare acestor legături este iniţierea şi desfăşurarea unor parteneriate cu diferiţi factori ai comunităţii locale, în funcţie de interesele copiilor şi în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale acestora. Parteneriatele grădiniţă-comunitate reprezintă o formă de comunicare, colaborare şi cooperare în sprijinul copilului, la nivelul procesului educaţional. Acest tip de parteneriat se concretizează prin activităţi complexe, programate în conformitate cu un plan de desfăşurare, în scopul realizării unor obiective propuse, într-un interval de timp definit, cu ajutorul unor resurse umane, tehnice şi financiare în unele cazuri, identificate ca atare la momentul elaborării parteneriatului. În ultimii ani parteneriatul educativ este privit ca o formă de unificare, sprijin şi asistenţă a influenţelor educativ-formale, scopul principal fiind acela de a facilita îndeplinirea obiectivelor procesului instructiv-educativ din perspectivă cognitivă, socială şi emoţională. Parteneriatul educațional cu comunitatea localǎ presupune, pe lȃngǎ acțiunile derulate ȋn grǎdinițǎ, și activitǎți susținute ȋn cadrul comunitǎții locale. Acestea sunt o categorie aparte, pe care copiii o ȋndrǎgesc extrem de mult, deoarece implicǎ elementul de noutate, ei fiind foarte ȋncȃntați de diversele plimbǎri, vizite, excursii sau tabere. Grădiniţa este o instituţie care are rolul de a oferi sprijin educativ pentru copii şi părinţi, ea este terenul unor demersuri educative din care are de învăţat şi trebuie să se simtă valorizat fiecare beneficiar - copil, părinte, educator, membrii ai comunitǎții locale. Cultivarea unor relaţii parteneriale între grădiniţă, familie și comunitatea localǎ, în sprijinul educării copilului preşcolar, şi în special al integrării şi dezvoltării sociale a acestuia, constituie cheia succesului viitor în adaptarea şcolară, fiind un salt important către o educaţie modernă, deschisă şi flexibilă. Conceperea şi realizarea proiectelor de parteneriat educaţional cu familia și comunitatea localǎ este o provocare, la care noi, cadrele didactice trebuie să răspundem, demostrând competenţe specifice și abilitǎți de adaptare și ȋnvǎțare continuǎ. BIBLIOGRAFIE: 1. Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, Bucureşti, 2004; 2. Claff, G., Parteneriat şcoală – familie – comunitate, Ghidul cadrului didactic, Program 3. PHARE - Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate, 2006. 97