� să experimenteze noi metode de predare, noi tehnologii și noi modalități de abordare a
sarcinilor tradiționale în condițiile în care profesorii se luptă cu provocările unui
peisaj educațional în schimbare.
A apărut așadar de-a lungul timpului necesitatea promovării unei politici parteneriale bine
fundamentate, care să implementeze programe de activități pe termen scurt și mediu, în raport
cu particularitățile specific fiecărei unități școlare. Trebuie avut în vedere că parteneriatele
școală – familie – comunitate sunt eficiente în măsura în care ajung să depășească obiectivele
unui program și se transform într-un stil de viață al comunității școlare formate din elevi,
profesori, părinți și membrii comunității locale.
Parteneriatul este o relaţie stabilă între persoane sau instituţii care participă cu anumite
resurse pentru atingerea unui scop comun; este o relaţie de egalitate stabilită în baza unor
acorduri semnate, ambii parteneri având dreptul de a evalua gradul de atingere a obiectivelor
şi modul de gestionare a resurselor: comunicarea este permanentă, responsabilităţile,
succesele riscurile sau eşecurile fiind asumate deopotrivă; presupune strategii de cooperare pe
termen lung cu o flexibilitate scăzută datorită scopului comun. (Alecu S.) Parteneriatul are,
așadar, drept scop următoarele: (Ciolan L.)
� să ajute profesorii în munca lor;
� să perfecționeze abilitățile școlare ale elevilor;
� să îmbunătățească programele de studiu și climatul școlar;
� să îmbunătățească abilitățile educaționale ale părinților elevilor;
� să dezvolte abilități de lideri ale părinților;
� să faciliteze legătura dintre familii, personalul școlii și al comunității;
� să ofere servicii și suport familiilor;
� să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în școală.
Ceea ce este dificil în stabilirea unui parteneriat nu este iniţierea lui ci menţinerea
funcţionării acestuia în timp. Atunci când se doreşte construirea unui parteneriat durabil
trebuie identificate atât scopurile comune cât şi divergenţele. Fiecare organizaţie îşi are
propria identitate, iar pentru a derula un proiect împreună cu altă organizaţie trebuie căutate şi
valorificate punctele şi interesele care le leagă. (Alecu S.)
Bibliografie:
1. https://edict.ro/parteneriatul-scoala-familie-comunitate/
2.6. COLABORAREA DINTRE FAMILIE ŞI GRĂDINIŢĂ, Prof. Înv.
preşc. Zegrean Rozina Monica, Grădiniţa Veseliei- Structură I,
Gherla
Parteneriatul educațional este un concept care devine tot mai prezent în relațiile de
colaborare ce se stabilesc între unitățile de învățământ și diferitele segmente ale societății.
Parteneriatul are la bază interesul, atât al grădiniţei cât şi al familiei de a colabora
pentru dezvoltarea fizică, cognitivă şi socio-emoţională a preşcolarului, dar şi stimularea
interesului familiei de a se implica în activităţile grădiniţei. Această colaborare presupune
desfăşurarea de activităţi curriculare, activităţi practice dar şi extracurriculare, programe
artistice şi vizite.
Considerăm că părinţii trebuie stimulaţi şi ajutaţi să conştientizeze rolul mediului
familial în educaţie şi să înveţe modurile în care îşi educă şi susţin copiii, de aceea trebuie
implicaţi într-o comunicare permanentă cu grădiniţa, încurajaţi să se ofere voluntari pentru
realizarea diferitelor activităţi specifice. Activităţile propuse creează părinţilor oportunitatea
91