comunicări de tip conexiune inversă va crea un durabil dialog între acești factori, cu rol de
autoreglare a procesului instructiv-educativ, în vederea unei cât mai bune cunoașteri și
dezvoltări a personalității copilului preșcolar. Această comunicare tip conexiune inversă se
realizează în două moduri : conexiune inversă directă ( prin intermediul copilului) și
conexiune inversă indirectă (prin intermediul adulților implicați în dezvoltarea
preșcolarului). De-a lungul timpului, s-a observat că nu toate cadrele didactice dau importanța
cuvenită comunicării cu părinții, sau se tinde spre o comunicare unilaterală ori o colaborare
insuficientă cu părinții copiilor din grupă, colaborare atât de necesară realizării unei
continuități a educației. De aceea, ca educatoare, am căutat să găsesc noi modalități de
realizare a parteneriatului cu familia.
Comunicarea “prin corespondență” (cu părintele) a devenit o cale pe care o folosesc
frecvent și o consider eficientă și mulțumitoare pentru ambele părți, deoarece părinții află în
timp util despre activitatea zilnică a copilului.Această comunicare o realizez prin intermediul
unui panou aflat lângă ușa de la intrarea în sala de grupă. Accesul săptămânal la mapa cu
lucrări a copilului și la caietele speciale, este o altă modalitate de comunicare și colaborare.
Participarea părinților la lecții deschise ce permit acestora să fie proprii evaluatori al
copilului lor și posibilitatea de a-l aprecia ținând seama de cerințele educatoarei cât și a
colectivului din care face parte, este o altă modalitate de relaționare în parteneriatul cu
familia. Și serbările ce au devenit o tradiție în grădinițe sunt o modalitate de colaborare cu
familia. Participarea părinţilor la activităţi gen şezători, vizite, excursii, expoziţii ale
copiilor,concursuri pe diverse teme şi chiar implicarea acestora în organizarea și
desfăşurarea lor, le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a
dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi. Parteneriatul grădiniţă- familie,
acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii educatoarei de către părinţi, implicarea
acestora în acţiunile organizate în grădiniţă, transformarea unor deprinderi în obişnuinţe, de
această colaborare , beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare va scoate în
evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între
familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic
asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii. Activitatea cu
părinţii ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni, mai implicați și mai interesați . Copiii caută modele în
părinţii lor, iar aceştia, la rândul lor vor să crească mici genii. Pentru fiecare părinte copilul
său este un bulgăre de aur. El îl vede frumos, bun, deştept, pentru că l-a urmărit cum a
crescut, cunoaşte detalii referitoare la perioadele copilăriei mici şi ştie câte momente dificile a
trecut împreună cu acesta Pentru colaborarea perfectă dintre cele doua medii de educaţie este
necesară iniţierea părinţilor în probleme specifice educaţiei şi instrucţiei. Și de ambele părți
vor fi numai avantaje.
Din acest parteneriat, şi copilul se alege cu un mare câştig, faptul că îşi descoperă
părinţii ca parte importantă a educaţiei lui.
Biblografie:
1. Dăncilă,Eduard și Dăncilă Ioan. Noi și copilul nostru ne pregătim pentru școală,
Editura Edid, București, 2003.
2. Dumitrana, Magdalena . Didactica Preșcolară, Ed. V&I Integral, București, 1998,
3. Revista Învățământul preșcolar, Nr. 3-4, București,1995
86