(....) CITIŢI INTEGRAL ACEST ESEU ACCESÂND:
http://teatrologieuat.wordpress.com/
SECŢIUNEA ESEU
AUTOR: Raluca BLAGA
Emilia Ostace
(student-teatrolog, anul III):
«SINCER - astfel descriu într-un cuvânt spectacol Shoes. Chiar dacă au fost clipe când m-am gândit „De ce...?”, nu am avut nevoie de un răspuns. Shoes e o poveste în care ne regăsim fiecare dintre noi. E o călătorie cu papuci de-a lungul căreia nişte copii ne fac sp uităm de teatrul conventional.»
Daniel Oltean
(student-teatrolog, anul III):
«Scott Johnston a luat aceşti copii şi, înainte să-i înveţe să zboare, le-a arătat cum să pășească și – în timp ce pășesc - să vorbească despre ei. A fost, poate, cea mai profundă confesiune (colectivă !) la care am asistat. Potecile fiecărei perechi de pantofi din spectacol se intersectează adesea cu celelalte, copiii se recunosc unii pe alții și depășesc orice barieră de comunicare. Îmi aminteam că era o poveste cu conduri fermecaţi. E Povestea lui Muck cel Mic a lui Wilhem Hauff. Condurii magici îl duceau unde voia „ca vântul și ca gândul”. Așa mi s-a părut mie că văd scena: plină de copii (un Muck cel Mic multiplicat) pe care Scott i-a învățat să se încarce cu vise și i-a încălțat cu papuci fermecați, lăsându-i să zboare. A fost uimitor că, deși sunt doar niște copii, impresia era că fiecare are amintiri cu care ar putea umple o carte de memorii.»
Ioan Potolea
(student-teatrolog, anul III)
«Există un tablou celebru a lui Magritte influenţat de sinuciderea timpurie a mamei lui. Tabloul are ca metaforă plastică juxtapunerea a două realităţi: realitatea că mama lui a murit şi dorinţa pictorului ca ea să trăiască. Totul în misterioasa descriere a unei perechi de ghete pe o podea murdară, lângă un perete de lemn. Spectacolul Shoes a lui Scott Johnston pleacă de la această poetică: a da lucrurilor familiare noi înţelesuri şi noi mistere. Picioarele devin pantofi şi pantofii devin picioare într-un joc de deconstrucţie (descălţare) şi reconstrucţie (încălţare). Un spectacol poetic pentru adulţi dat de nişte copii actori magistrali conduşi de regizorul scoţian. Este o reprezentaţie aproape feerică a modului cum putem să ne păstrăm inocenţa. Un spectacol pentru „Feelings”. Armata de copii de toate vârstele se joacă pe ea însăşi în mici scene colective cu multă mişcare, cu dialog minim, în 3 limbi: română, maghiară şi engleză. În baletul banal al grimaselor cotidiene vedem ca prin sticlă inocenţa mitică. Cumva aceşti copii ne intreabă nevinovaţi, arătându-ne pantofii: what whould you do if you were in my shoes? şi tot ei răspund: what do i do if I were in your shoes!»