Cavoul Iuliei Hașdeu
Templul durerii
Poate cel mai trist loc din cimitirul Bellu este cavoul Iuliei Hașdeu. "Micul Templu", așa cum obișnuia Bogdan Petriceicu Hașdeu să îl numească, este astăzi aproape o ruină. Ani de-a rândul, încetul cu încetul, din interiorul cavoului s-a furat și distrus tot. Puținele obiecte de valoare culturală inestimabilă care au ramas în urma jafurilor sunt acum încuiate în criptă.
În urmă cu mai bine de un secol, într-o toamnă tristă, "bătrânul Hașdeu", cum era numit de apropiați, își înmormânta în cimitirul Bellu iubita fiică. Iulia Hașdeu fusese un copil precoce. La vârsta preșcolară, învățase să scrie și să citească, iar la numai 7 ani a scris primul său roman despre Mihai Viteazul. La vârsta de 12 ani, pleacă la Paris, împreună cu mama sa, pentru a studia la Colegiul "Sevigne". Dupa absolvirea colegiului, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie de la Sorbona, fiind prima femeie din Romania care a fost admisă la cursurile celebrei Universități. La vârsta de 18 ani apar primele semne ale unei boli nemiloase: tuberculoza. Iulia, extrem de ambițioasă, își infruntă boala, scriindu-i tatălui ei că este hotarată să își susțină lucrarea de licență. Dar eforturile intelectuale uriașe o slăbesc tot mai mult și, în final, familia o înduplecă să părăsească Parisul, pentru a călători în Italia și Elveția. În aceste locuri însorite, bătrânul Hașdeu avea nădejdea că Iulia se va vindeca. Dar în pofida tratamentelor primite de la medici de prestigiu, starea ei se degradează tot mai mult. Fiind conștientă ca sfarșitul se apropie, revine în țară, la București. Până în ultimul moment, sărmanul tată a sperat la un miracol. Un miracol ce nu a mai vrut sa vină. Cu numai două luni înainte de a împlini 19 ani, Iulia se stinge în brațele nefericitului ei părinte.
Mormântul-poemă - așa avea să fie numit de către contemporanii epocii cavoul Iuliei Hașdeu din Cimitirul Bellu. La intrare, pe frontispiciu, stau scrise cuvintele: "Mai sedi puțin!". Iar bătrânul tată mai ședea puțin, pe băncuța care încă mai există în fața mormântului.
Monolitul înalt de 3 metri, realizat de mâna sculptorului Ion Georgescu, dupa indicațiile Iuliei, din lumea de dincolo, străjuie intrarea în cavou. În urmă cu 100 de ani, în interiorul criptei se găseau busturile din teracotă ale lui Iisus, Victor Hugo și Shakespeare, iar în spatele lor, o deosebită oglindă de Murano. Astăzi toate au dispărut.
Deasupra, pe plafon, din două table de marmură albă, se găsea o carte deschisă, pe care era inscripționat cu aur cuvântul Dumnezeu, în limbile greacă, latină, ebraică, chineza, arabă.
Nevrednicia, ignoranța și nepăsarea umană au distrus mult. Au rămas fragmente de marmură spartă, ce păstrează parțial inscripțiile de odinioară. Vitraliile nu mai sunt, nici florile, nici fluturii, nici îngerii, portretele familiei au dispărut și ele. Iulia nu mai poate fi vazută prin fereastra de cristal a sarcofagului, craniul fiind demult furat. Un mic sicriu cu oseminte a fost asezat pe altarul mare, unde înca sunt lizibile cuvintele încrustate în marmura scumpă de Carrara:
"Cu voia lui Dumnezeu
S'a săvârșit acest templu spiritist, întocmai
După planul dat cu toate amănuntele de Iulia Hașdeu
Executor fiind B.P. Hașdeu
În semn de respect și deosebită admirație pentru Iulia Hașdeu, copila geniu a culturii române, plecăm capul și cerem iertare în numele nelegiuiților ce au devastat acest superb monument de patrimoniu!”