profesia pe care o are, în ariile de interes sau în
simplele manifestări ale curiozităţii ori în inedite
călătorii de vacanţă. „Spectatorul“, pe de altă parte,
experimentează ceva similar. O reprezentare
audiovizuală devine o adevărată competiţie cu
această dinamică socio-comunicaţională. Pentru a
putea rămâne spectacol intens, sursă de autentică
„uimire“, ecranul luminiscent este „obligat“ să crească
„oferta“ de senzaţie şi surpriză.
Am pomenit toate acestea aici tocmai pentru că
audiovizualul se concretizează printr-o formulă aparte
de produs cultural cu importante efecte psihologice
orientativ acţionale în imediatul existenţei, de o factură
formativ-informativă extrem de consistentă, cu
corelative educaţionale, morale şi, nu în ultimul rând,
pe teme de interes pentru multe cercetări ştiinţifice. În
acelaşi timp, modelele propuse de paleta largă proprie
fenomenului audiovizual, în special în producţiile
destinate învăţământului primar, gimnazial, liceal,
universitar sunt, în multe situaţii, departe de valorile şi
formulele deja uzitate de tineri, impropriu mixtate cu
schematizări
didactice
tradiţionale,
inoperante,
sărăcăcioase ca arie de cuprindere, cu multe
compoziţii submediocre ori lipsite de valori spirituale
autentice.
De aceea, dacă ne orientăm spre un prim punct de
interes, cel mai mult uzitat şi mai diversificat
reprezentat, audiovizualizarea fiinţării umane, vom
constata din plin acest handicap dar, pe de altă parte
şi o avidă dorinţă de reconfigurare. Propria