corporalitate, cea a semenului este primul model de
cunoaştere, generează primele noastre competenţe.
Vom căuta să argumentam ideea ca alegerea unui
anumit model de audiovizualizare a corporalităţii nu se
face excluzând pe una sau pe cealaltă dintre ipostazele individului, persoanei, „interpretului” ales ca „model”
de audiovizualizare a corporalităţii şi că, în funcţie de
alegerea noastră, de interesul pe care l-am avut în
alegerea sa, vom da mai multă atenţie, vom da mai
multă importanţă unei ipostaze sau alteia. Pentru a putea purcede într-un asemenea demers, trebuie să precizăm de la început, de fapt, ce înţelegem prin
audiovizualizarea corporalităţii.
Audiovizualizarea corporalităţii, în accepţia sa cea
mai extinsă, presupune o cunoaştere complexă, interdisciplinară, a unui set de ipostaze ale fiinţării umane,
din timpuri imemoriale până astăzi şi, implicit, o trecere în revistă a unor serii de cunoştinţe, tipologii contextuale, convingeri, credinţe, de exigente privitoare la
apariţia, evoluţia, devenirea şi perfecţionarea fiinţării
umane. Dar, gândind la ambele ipostaze, dintr-o alăturare de două compoziţii găsite întâmplător pe You Tube, am putea înţelege că omul nu ar trebui surprins
doar ca V