nă sinonime cu ideea de profit“1. Iar intercondiţionarea
media-consum în difuzarea filmului, ca să ne referim
doar la acest tip de audiovizual, a industrializat producţia cinematografică.
Tiparul vechiului canon estetic este înlocuit. Destinatarii, altădată persoane iniţiate, sunt acum membrii
unor mase largi ale clasei mijlocii, eterogene. Miza iniţială, culturalizarea, devine acum entertainement şi
profit economic direct. Inspiraţia este înlocuită cu
prospectarea „pieţii“, iar vernisajul, cu puternice campanii publicitare.
În ce priveşte publicul, feliat şi el pe caracteristici
mai degrabă proprii pentru mărfurile cu risc perisabil,
audiovizualul are coordonate speciale: se bazează
mai mult pe mişcare, pe cadre multiple, pe scene şi
locaţii diferite de durată scurtă; o dinamică rapidă, replici scurte, fire narative dezvoltate succesiv, pe mai
multe planuri, în mai multe temporalităţi şi uneori în
lumi culturale sau simbolice cu totul diferite. Toate
acestea interzic, de cele mai multe ori, exerciţiul
contemplativ. În acelaşi timp, producţiile audiovizuale
de orice tip propun o experienţă psihologică ce pare a
solicita o altfel de implicare, activă a spectatorului.
În acelaşi timp, comunicarea globalizată a lărgit
deja percepţia spaţiu-timp-ului, solicitând omului
contemporan conectarea frecventă la spaţii culturale şi
registre orare diferite, cu repercusiuni directe în
1
Elizabeth COWIE, „Naraţiunea clasică versus cinematograful Hollywoodian“, în
rev. Secolul XXI, nr. 10-12, 2001, p. 70. Filmul ET, al regizorului Steven Spielberg a fost
vizionat de 220 de milioane de telespectatori. Anne Carol, Jean Garrigues şi Martin
Ivernel, Dicţionar de Istorie a secolului XX, Editura All Educational, Bucuresti, 2000, p.
56. Şi aceasta, ca să ne referim doar la un exemplu, luat la întâmplare.