Ştim, de asemenea, că în ceea ce priveşte relaţiile interumane, comunicarea se împarte în 3 mari categorii
care la rândul lor se pot ramifica:
1. Comunicarea verbală
2. Comunicarea nonverbală
3. Comunicarea paraverbală
Dintre toate categoriile mai sus enumerate comunicarea nonverbală pare cea mai incitantă în a stârni interpretări, comentarii dintre cele mai extravagante. Mulţi
dintre cercetătorii momentului arată că, în ceea ce priveşte comunicarea verbală, aceasta s-ar afla într-o vădită contradicţie cu descoperirile din domeniul kinezicii
potrivit cărora persoanele aflate în interacţiune nemijlocită îşi transmit, cu precădere şi cu un impact mult mai
important decât se credea, mesaje nonverbale.
Rolul comunicării nonverbale fiind, în virtutea acestor
surprinzătoare cercetări, mult mai mare în transmiterea
şi receptarea mesajelor decât a comunicării verbale,
putându-se ajunge într-o ipostază, deloc liniştitoare, în
care comunicarea nonverbală s-ar putea lipsi total de
comunicarea verbală. Ne vedem nevoiţi să formulăm
imediat asigurări că, o asemenea ipostază inedită civilizaţiei umane, cel puţin în traiectoria ei din ultimele milenii, ţine de un viitor suficient de îndepărtat pentru a nu
ne aduce un alt motiv de depresie
Oricum, principalul generator de comunicare
nonverbală este corpul uman, cu precădere în ipostazele sale acţionale, acelaşi corp ce şi-a făurit o lume prin
excelenţă verbalizată. Ori, o asemenea transformare
radicală ar fi asimilabilă cu ipostazele demne de filmele
SF sau horror în care oamenii, din plictis sau alte