autor”, dar şi o dimensiune de profunzime a conştiinţei colective, ce-şi pune amprenta pe majoritatea manifestărilor
individuale, creative, sociale de-a lungul unui timp istoric
determinat.
Multă vreme, subînţeleasă ca reieşind din capacitatea
creativă proprie condiţiei umane, mai mult sau mai puţin
tributară mentalităţilor manifeste într-un anumit context
(cu care se află într-o indisolubilă legătură), reprezentarea
corporalităţii îşi defineşte statutul de-a lungul întregii istorii
a civilizaţiilor, o dinamică aparte fiindu-i impregnată o dată
cu Renaşterea ce a marcat profund modelul occidental de
civilizaţie. Tot de atunci, reprezentarea corporalităţii poate
fi considerată şi ca un fenomen definitiv depozitar al tuturor imaginilor ce atestă fiinţarea umană, acestea fiind asimilate la nivelul conştiinţei colective nu doar ca produs firesc al unei îndeletniciri creative, dar şi ca o reflectare a
unei „altfel de realităţi”, „profund subiective”, uneori chiar
ca „o imagine deformată a realităţii”, în multe cazuri receptorii făcând eforturi pentru a le face inteligibile sau
măcar suportabile.