Goffman a înţeles evoluţia cotidiană a individului ca
un joc de rol. Statusul este un ansamblu de privilegii şi
îndatoriri, iar rolul este exercitarea acestora. Sociologul a
subliniat două particularităţi importante ale rolului: aşteptările (prescripţiile rolului), normele sociale (proprii unui
anumit statut) şi comportamentul (îndeplinirea rolului).
Din perspectivă dramaturgică,
acţiunile sociale sunt definite ca
„interacţiuni umane pe scena vieţii
sociale”
(după
Nelson
Goodman - Introducere în sociologie), aceasta din urmă fiind
constituită dintr-un ansamblu de
obiecte, simboluri şi împrejurări
care îi sunt date individului, dar
cărora el le dă din nou viaţă interpretând diferitele roluri ale
„dramei sociale”. Interpretarea este posibilă în primul rând
datorită caracteristicilor personale, prin care acelaşi rol
social capătă multiple semnificaţii subiective. În măsura în
care actorul stăpâneşte bine mijloacele scenei, el poate
transforma aparenţele jocului său în realitate socială.
Pentru a avea succes, actorul trebuie să evite însă contradicţiile între ceea ce vrea el să spună că este şi ceea
ce percepe că este.
Cum am văzut, perspectiva dramaturgică foloseşte
limbajul şi cadrul teatrului pentru examinarea interacţiunii
sociale. Rolurile şi relaţiile dintre acestea în momentul
convorbirii determină într-o foarte mare măsură tipurile de
formule alese pentru îndeplinirea ritualurilor şi funcţiilor
regulilor comunicării. Deşi structura socială asigură scenarii care fac viaţa socială oarecum ordonată şi predictibilă, oamenii, actori sociali, sunt capabili să improvizeze, în
situaţiile necunoscute şi neobişnuite.
Şi totuşi, audiovizualul pare că insistă în a schimba
regulile chiar în timpul jocului.