Învăţarea rolului implică două aspecte: dobândirea
capacităţii de a exercita îndatoririle şi de a pretinde privilegiile rolului şi dobândirea atitudinilor, sentimentelor şi
aşteptărilor pretinse de rol. În interacţiune, identităţile care
se schimbă joacă un rol determinant în privinţa comportamentelor, întrucât aceste identităţi sunt, de fapt, acel
sens dat sinelui, precum şi celuilalt. Prezentarea diferitelor identităţi în diferite situaţii presupune învăţarea atât a
diverselor aspecte ale identităţii noastre, cât şi a celor
adecvate pentru manifestarea în diverse situaţii.
Conceptul de rol devine unul central pentru teoria
interacţionismului, iar interpreţii rolurilor, actori sociali. Şi în viaţa socială, comportamentul se schimbă
în funcţie de ceilalţi, după cum actorii ţin seama de rolul celorlalţi, precum şi de specificul publicului căruia i se adresează.
Prezentarea unei anumite viziuni despre eu are un efect limitativ
asupra cadrului de acţiune al celorlalţi. Avem interesul de
a ne prezenta altora „într-o lumină favorabilă”, proces
numit de Goffman „managementul impresiilor”, care presupune ascunderea unor aspecte ale situaţiei şi prezentarea strategică a altora. Sinele dispune de o anumită capacitate, care
presupune
adoptarea
şi
performarea unui rol care să corespundă aşteptărilor simbolice
ale celorlalţi şi ale sinelui. Interacţiunea este neproblematică atunci
când se desfăşoară în conformitate cu acest mod de a fi al sinelui
persoanelor participante.