corecta” dramoletele a miliarde de oameni!)
Dar, se
pare că, în fapt, vorbim despre „auto-reprezentare” şi, de
care, avem toată răspunderea, indiferent de rolul, ipostaza în care ne complăcem într-o situaţie ori alta.
De aceea, mai ales în situaţii în care nevoim să facem
asemenea „comparaţii dramatice”, ar trebui să ne
(re)definim însăşi esenţa reprezentării teatrale
Teatrul n-are a face nici cu
vreo clădire anume, nici cu un
text, nici cu actorii, nici cu forme sau stiluri. EsenŃa teatrului
se află într-o formă de mister
numit „clipa de faŃă".
Peter Brook
După Goffman, auto-prezentarea este un construct în
care se încriptează şi menirea unui asemenea demers,
chiar dacă planurile şi definiţiile pe care fiecare persoană
le dă identităţii sale nu transpar cu claritate, nu sunt comunicate ca atare. Ca mecanism funcţional, mergând pe
un asemenea model, odată identităţile stabilite, fiecare
„personaj” implicat ar avea obligaţia de a se purta „în concordanţă”, în virtutea identit