• că adolescenții care își prețuiesc și valorizează propria persoană manifestă dorința de a se autodepăși , de a se autodezvolta ;
• că o reprezentare de sine și o încredere de sine dezvoltate corect , echilibrat , pe baza unor abilități , competențe și performanțe reale ale adolescentului , conduce la acțiuni și conduite prosociale și la relații armonioase și constructive cu cei din jur ;
• că adolescenţii care au o reprezentare de sine pozitivă se adaptează mai bine la grupul din care fac parte , sunt capabili să-și ajusteze conduita în așa fel încât să răspundă armonios mediului social ;
• că dificultăţile de adaptare şi integrare socială sunt condiţionate de factori ca : profilul personalităţii individului ; valorile , normele și modelele promovate de grupul de apartenență ; relaţia cu părinţii şi cu persoanele apropiate ; statutul social ocupat în grupul de egali şi în cel şcolar ; modelele şi valorile promovate de societate ;
• că strategiile care urmăresc facilitarea procesului integrării sociale trebuie să vizeze procesul cunoașterii de sine , aprecierea de sine , respectul de sine , relația adolescentului cu părinții , cu grupul de egali ;
• principii și au dobândit abilitățile fundamentale ale rezolvării conflictelor .
Elevii au înțeles că „ cerințe / nevoi educative speciale ” este o sintagmă care se referă la nevoile în plan educativ ale unor categorii de persoane , nevoi datorate unor deficiențe de natură intelectuală , senzorială , psihomotrică , fiziologică sau apărute în urma unor condiții psihoafective , socioeconomice sau de altă natură . Aceste nevoi plasează persoana / elevul într-o stare de dificultate în raport cu ceilalți din jur , stare care nu-i permite o viață normală sau o punere în valoare în condiții normale a calităților intelectuale și aptitudinale de care acesta dispune și induce un sentiment de inferioritate ce accentuează condiția sa de persoană cu cerințe speciale .
Cadrele didactice au realizat , o dată în plus , faptul că activitățile educative școlare și / sau extrașcolare solicită noi modalități de proiectare și desfășurare a lor în funcție de posibilitățile reale ale elevilor , astfel încât să poată veni în întâmpinarea cerințelor pe care elevii respectivi le resimt față de actul educațional ( acest proces presupune continuitate , sistematizare , coerență , rigoare și accesibilizare a conținuturilor dar și un anumit grad de înțelegere , conștientizare , participare , interiorizare și evoluție în planul cunoașterii din partea elevilor ). Altfel spus , cerințele educative speciale solicită abordarea actului educațional de pe poziția capacității elevului deficient sau aflat în dificultate de a înțelege și a valorifica conținutul învățării , și nu din perspectiva profesorului care desfășoară activitatea instructiv-educativă în condițiile unei clase mai mult sau mai puțin omogene de elevi . Trebuie ținut seamă că fiecare elev este o individualitate și , la un moment dat , într-un domeniu sau altul al învățării , el manifestă anumite cerințe educaționale specifice pentru a putea înțelege și valorifica la maximum potențialul său în domeniul respectiv .
În societatea românească se încearcă normalizarea , adică asigurarea unor condiții de viață corespunzătoare pentru persoanele cu cerințe speciale , integrarea acestora în cadrul societății sau comunității din care fac parte , fiindu-le asigurate aceleași drepturi , responsabilități și posibilități de acces la serviciile comunitare ca și celorlalți membri ai societății , în vederea dezvoltării și valorificării optime a potențialului de care aceste persoane dispun . Se încearcă astfel ca elevii cu cerințe speciale să aibă un mod de
82