Jocul didactic dezvoltă gândirea , memoria , implică capacităţile perceptive , abilităţiile de reacţie , posibilităţiile de comunicare , toate fiind exersate şi îmbogăţite atât pe plan cantitativ cât şi calitativ . Jocul duce şi la dezvoltarea creativităţii , stimulând imaginaţia reproductivă şi creatoare , dar şi la dezvoltarea flexibilităţii şi spontaneităţii . Relaţionarea copilului cu lucrurile şi colegii de joacă scoate în evidenţă caracterul competitiv al jocului didactic . Confruntarea cu sine sau cu ceilalţi modelează procesele atitudinale şi afectiv-motivaţionale şi duce la dobândirea capacităţii de stăpânire a emoţiilor şi la îmbogăţirea gamei trăirilor copilului .
Activitatea de învăţare , după ce copilul a intrat pe băncile şcolii , devine o preocupare majoră nu numai pentru părinte , dar în special pentru cadrul didactic . Apar schimbări în viaţa copilului , dar nu în ceea ce priveşte jocul . Astfel , rolul important al jocului didactic iasă la iveală şi acesta poate fi folosit de cadrul didactic pe parcursul orelor , fiind o îmbinare utilă între activitatea de învăţare şi cea ludică , îmbinare ce facilitează procesul de predare , învăţare , fixare de cunoştinţe , evaluare .
Eficienţa sa se află în mâinile cadrului didactic care trebuie să ştie să asigure o legătură între tematica , sarcina jocului şi resursele materiale disponibile , între explicaţiile , indicaţiile şi răspunsurile date de către acesta . Jucându-se , elevul învaţă cu plăcere , devine curios de ceea ce se lucrează cu el , iar cei timizi prind curaj şi încredere în forţele proprii .
Datorită conţinutului şi a felului de desfăşurare , jocurile didactice sunt modalităţi excelente de activizare a întregii clase , astfel dezvoltându-le anumite deprinderi de muncă organizată şi spiritul de echipă . Elevul trebuie să accepte şi să respecte anumite reguli ce ţin de joc . Pe de altă parte , jocul didactic impune cadrului didactic respectarea anumitor etape şi cerinţe metodice . Funcţia formativ educaţională duce la îndeplinirea obiectivelor operaţionale şi atitudinale . Copilul îşi exersează funcţiile fizice şi psihice formându-şi deprinderi intelectuale , aptitudinale , capacităţi şi comportamente .
Progresul în procesul de învăţământ este condiţionat într-o mare măsură de o motivaţie superioară din partea elevului , exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de problemele ce i se oferă , prin plăcerea de a cunoaşte şi a explora necunoscutul , prin satisfacţiile ce le are în urma eforturilor sale . Pentru a-i păstra această motivaţie vie , cadrul didactic trebuie să găsească mijloace şi metode didactice corespunzătoare şi eficiente . Una dintre acestea este şi rămâne jocul didactic .
Limba engleză este considerată a fi cea mai importantă limbă din punct de vedere al comunicării , acesta fiind cunoscută ( la un nivel de bază ) de aproape o treime din populaţia globului . Copiii învaţă această limbă încă de mici şi continuă să o înveţe şi în şcoală .
Predarea acestei limbi este de multe ori o provocare pentru cadrul didactic , acesta încercând să găsească modalităţi sau lucruri noi prin care să-i atragă pe elevi şi să-i facă să înveţe această limbă străină . Una dintre variantele folosite de către profesori este jocul , sub influenţa căruia copilul se formează , se dezvoltă şi învaţă .
Prin joc copilul ia cunoştinţă cu lumea înconjurătoare şi tot prin joc el îşi exprimă gândirea , personalitatea şi interesele . Jocul este o modalitate plăcută de a învăţa căci ,
77