REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Hymes postula că „ funcţiile îndeplinite de comunicarea limbajului ( limba ) în clasă constituie un caz particular al problemei generale a studiului limbajului în context social ”, iar noțiunile de repertoriu comunicativ și competență comunicativă sunt centrale pentru o etnografie a clasei .
Astfel , un repertoriu individual , de grup sau comunitar este definit conform lui Hymes folosind următoarele întrebări : Ce mijloace de comunicare sunt disponibile ?, Care sunt semnificațiile asociate acestor mijloace ?, Care sunt situațiile relevante de comunicare pentru entități ( individual , grup etc .) observate , inclusiv situații de comunicare verbală ?, Care sunt semnificațiile asociate acestor contexte ?, Care sunt relațiile de adecvare sau neadecvare care se observă între mijloacele de comunicare și situațiile respective ?
În acest sens , noţiunea de competenţă de comunicare se bazează pe noţiunea de repertoriu comunicativ , iar întrebările enumerate mai sus ajută la identificarea acesteia și se referă , în esență , la reguli de utilizare și interpretare a performanțelor verbale și non-verbale .
La rândul său , Gumperz reamintea , că „ utilizarea limbii depinde de cultură , de subcultură și de normele specifice ale contextului având un rol activ , atât în alegerea opțiunilor comunicative cât și în interpretarea a ceea ce se spune ”.
În concluzie , comunicarea verbală și non-verbală trebuie considerate ca fiind actori coerenți care ține seama de o pluralitate de abordări : luarea în considerare a emoțiilor , care este legată de studiul dezvoltării sociale care a condus la diverse teorii , precum cea a relațiilor de familie , relația mamă-copil , iar toate interacțiunile sociale , trebuie să fie constant „ capitalizate ” de noi cercetări privind limbajul și cogniția care ar trebui să continue să dezvolte noi abordări .
Din acest punct de vedere , comunicarea în context școlar se înscrie într-o dinamică generală a cunoştinţelor care trebuie reactualizată la intervale mici de timp . Bibliografie : Cucoș C ., Pedagogie , Editura Polirom , Iași , 2002 . Pânișoară I . O ., Comunicarea eficientă . Metode de interacțiune educațională ( ediția a IV-a revăzută și adăugită ), Editura Polirom , Iași , 2015 .
Importanța jocului didactic în clasa pregătitoare
Prof . înv . primar , Budăi Gabriela Școala Gimnazială „ Manolache Costache Epureanu ”, Bârlad , județul Vaslui
„ Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale . Sufletul și inteligența devin mari prin joc . Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât ; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc .” ( Jean Château ).
Clasa pregătitoare a fost concepută pentru copilul de șase ani ca un univers al poveștilor , al învățării prin joc , și nu ca un spațiu rigid al cunoașterii , al constrângerii . S-a urmărit familiarizarea copilului cu mediul școlar , cu anumite tipuri de activități care le va ușura ulterior asimilarea de cunoștințe la diverse discipline .
Când am preluat pentru prima dată clasa pregătitoare am fost foarte emoționată . Dar foarte repede am ajuns la concluzia că pentru a atinge coarda sensibilă a inimii copiilor și pentru a le stimula
87