REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
trebuie să fie comun între elev şi cadru didactic şi alegerea potrivită din partea profesorului a modalităţilor eficiente de activizare .
Opţiunea cadrului didactic pentru o anumită metodă este o decizie foarte complexă pentru că acesta trebuie să ţină cont nu numai de finalităţile educaţiei sau de conţinuturile transmise , ci şi de particularităţile de vârstă şi individuale , de psihologia grupului şcolar şi de natura mijloacelor de învăţămînt .
Cadrul didactic are o deosebită şi importantă sarcină şi anume aceea de a contextualiza metodele didactice la specificul demersului didactic , lucru necesar pentru atingerea finalităţilor educaţiei . Conform celor spuse de I . T . Radu în lucrarea sa despre metodele interactive , astfel învăţarea este stimulată , favorizând schimbul de idei , de experienţe şi cunoştinţe , asigurând o participare activă , promovând interacţiunea , conducând la o învăţare activă cu rezultate evidente . Contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ , are un caracter activ-participativ , o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevilor .
Pentru o utilizare eficientă a acestor metode , în practica didactică , este necesară o minimă experienţă în utilizarea acestora , cunoaşterea teoretică , integrarea corespunzătoare în proiectul didactic , fiind în interrelaţie cu metodele vechi , tradiţionale .
Predarea interactivă transformă elevul într-un participant activ în procesul învăţării , un actor desăvârşit , pregătit să-şi însuşească cunoştinţele prin efort propriu , mobilizându-l în raport cu sarcinile de învăţare date . Elevul este parte activă a propriei transformări şi formări , identificându-se cu situaţia de învăţare în care este antrenat , generată de cunoaştere .
Această practică ce are ca bază metodele interactive se bazează pe interacţiuni verbale şi socioafective nemijlocite între elevi , în urma cărora se dezvoltă competenţe intelectuale şi sociale transferabile în diferite contexte formale sau informale , pe o atitudine deschisă , activă bazată pe iniţiativă personală , o învăţare în colaborare cu ceilalţi colegi , angajarea intensă a elevilor în realizarea sarcinilor , responsabilitate colectivă şi individuală , valorizarea schimburilor intelectuale şi verbale , mizând pe o logică a învăţării care ţine cont de opiniile elevilor .
Demersurile didactice realizează un progres cognitiv centrat pe descoperirea celuilalt , o participare activă şi interactivă , o reflecţie comună în cadrul comunităţii educaţionale din care face parte elevul .
Metodelor interactive promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor şi personalităţile lor , ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente , creând deprinderi , facilitând învăţarea în ritm propriu , stimulând lucrul în perechi , echipe , grupuri , astfel primând cooperarea nu competiţia , oferind largheţe în atitudine , în exprimare şi fiind totodată atractive .
Rolul cadrului didactic este de îndrumător , partener care se implică alături de elevi în rezolvarea sarcinilor , intervenind când elevul o cere , un iniţiator , un reglor , un bun sfătuitor , observând cu atenţie şi ascultând , apreciind cu promptitudine şi corectitudine .
Procesul instructiv-educativ este o activitate complexă , ce implică resurse materiale deosebite , în cadrul căruia metodologia didactică ocupă poziţia centrală . Bibliografie : Nicola I ., Tratat de pedagogie şcolară , Editura Aramis , Bucureşti , 2003 . Gârleanu R ., Învăţământul primar , Revistă dedicată cadrelor didactice , Editura Miniped , 2005 . Cerghit I ., Metode de învăţământ , Editura Didactică şi Pedagogică R . A ., Bucureşti , 1997 . Cerghit I ., Radu I . T ., Popescu E ., Vlăsceanu L ., Didactica , manual de clasa a X-a şcoli normale ,
1998 .
85