REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023 Copiii – beneficiari ai parteneriatului grădiniță-familie
prof . înv . preșcolar , Cioc Anamary prof . înv . preșcolar , Pescaru Magdalena
Grădinița cu Program Prelungit „ Floare de Colț ”, Pitești , județul Argeș
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare , cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional . Armonizarea influenţelor educative şi o corelare perfectă între parteneri vor asigura rezultate pozitive în stabilitatea şi siguranţa actului educaţional .
Parteneriatul grădiniţă – familie urmăreşte asigurarea unui sistem unitar de cerinţe de instruire şi educare a copilului , obiectiv comun pe care îl au cei doi factori educaţionali . Relaţia grădiniţăfamilie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii fundamentale şi anume cunoaşterea familiei de către educatoare , a caracteristicilor şi potenţialului ei educativ .
Legăturile afective şi comunicarea bună cu părinţii , angajarea lor în diverse acţiuni îmbunătăţesc atitudinea acestora faţă de grădiniţă sau faţă de orice alt tip de instituţie de educaţie timpurie , încurajându-i să se antreneze şi mai mult în viaţa instituţiei , să interacţioneze şi mai bine cu copiii lor .
Modalităţile de comunicare cu familia pot fi : formale ( un mod oficial , adresat tuturor părinţilor ) şi informale ( un mod familiar , mai apropiat ).
Cele formale urmăresc scopuri generale , de organizare , administrative , etc , iar cele informale au în vedere obiective specifice referitoare la dezvoltarea copilului , la problemele pe care acesta le întâmpină .
Pentru ca parteneriatul să fie cu adevărat eficient , nu unul formal , este important ca părinţii să fie implicaţi în luarea deciziilor , să devină participanţi activi în planificarea , organizarea , implementarea şi evaluarea oricăror practici pozitive , să identifice , în tematica acţiunilor , informaţiile oferite despre copiii lor .
Părinţii şi educatorii poartă , în egală măsură , răspunderea pentru contribuţia şi efortul în construirea unei relaţii de bună colaborare .
Joyce Epstein oferă un model empiric al celor 6 tipuri de implicare familială la nivelul grădiniţei :
� obligaţii de bază ale părinţilor – sprijinirea familiei în ceea ce priveşte abilităţile de creştere şi îngrijire a copiilor , înţelegerea dezvoltării acestora ;
� comunicarea cu familiile despre programele grădiniţei şi despre progresul înregistrat de copii ;
� voluntariat – implicarea în programe de ajutorare şi suport pentru cadre didactice , copii ;
� învăţarea acasă – implicarea familiilor în desfăşurarea unor activităţi de stimulare-învăţare împreună cu copiii lor , acasă , pentru a asigura un continuu educaţional , oferirea de recomandări privind corectarea limbajului la copii , a tulburărilor comportamentale etc .;
� luarea deciziilor – implicarea familiilor în stabilirea unor obiective ce urmează a fi realizate pe parcursul anului , la decizia grădiniţei şi la susţinerea acesteia , prin intermediul asociaţiilor , consiliilor , comitetelor de părinţi etc .;
65