REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Diversificarea câmpului educațional din perioada preștiințifică până la cea contemporană
Învățător , Avram Anamaria Liceul Pedagogic ,, Nicolae Iorga ”, Botoșani , județul Botoșani
Înfăptuirea și îmbrăcarea actului educațional într-o notă de originalitate a stârnit un interes intens în rândul omenirii mai ales că educația s-a născut odată cu apariția omului ceea ce subliniază caracterul dinamic al acesteia alimentat de diverși factori de natură culturală , economică , psihologică etc . Cu toate acestea educația înscrie elemente comune indiferent de era după care s-a pliat , aspecte care însumează suma de valori general valabile ce susțin integrarea individului în societate prin maximizarea potențialului său : ,, Educaţia este activitatea de disciplinare , cultivare , civilizare şi moralizare a omului , iar scopul educaţiei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil ” - Immanuel Kant . Pe baza acestor piloni bine înrădăcinați la temelia imperiului de cunoștințe și valori guvernate sub domnia educației s-au creat diverse definiții ale educației toate integrând și nevoile omului ca ființă rațională . Omul se deosebește de animale , după cum exprimă George Herbert Mead ( Griffin . 2019 ), prin gândire , prin arta de a lua locul celuilalt . Acest fenomen susține o interacțiune simbolică mai profundă ( la acest aspect vom reveni în cele ce urmează ) echivalentă cu dorința în plan cognitiv a insului de a gândi critic o situație , iar în plan social de a-și construi sinele și implicit de a se individualiza .
Lucrarea aceasta își propune să dezvolte o analiză a evoluției raportului dintre actorii educaționali ( profesor , elev și familie ), totul fiind plasat sub razele amplificării și diversificării câmpului educațional . Pentru aceasta se va face trimitere la o perspectivă globalizată întrucât se va porni de la abstract la concret raportând totul la relația dintre actorii educaționali , punând accent pe relația asimetrică dintre aceștia . Analiza este susținută de detalierea factorilor instituționali ai educațieișcoala ca factor principal de educație și cultură , familia , organizațiile de copii și tineret ( modul în care pot influența acestea câmpul educațional și raportul dintre actorii educaționali ) la care se adaugă prezentarea domeniilor care au dominat câmpul educațional ( educația intelectuală , estetică , fizică și morală ) făcând apel și la modul în care educația este privită din perspectiva lui Comenius , Rousseau , Durkheim ). Cu cât ne apropiem de nucleul tezei vom evidenția diferențele care s-au născut cu trecerea timpului în relația profesor-elev , elev-elev , părinte-elev , profesor-elev . Procesul de învățământ poate fi analizat din două unghiuri pedagogice diferite , dar totodată complementare și anume : educația ca relație predare-învățare-evaluare și ca act de comunicare , ambele raportate la setul de valori individuale ale celui supus învățării . Pentru o analiză mai detaliată se va porni de la definiția oferită de Ioan Nicola care înglobează cu succes rolurile actanților implicați în educație reliefând în același timp obiectivele urmărite prin prisma exercitării educației asupra individului : „ Educaţia este o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni exercitate în mod conştient , sistematic și organizat , în fiecare moment un subiect- individual sau colectiv- acționând asupra unui obiect individual sau colectiv- în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare , corespunzătoare condițiilor istorico-sociale prezente și de perspectivă ” ( Nicola , Constantin , Fărcaș . 1982 . pp . 11-12 ). În stadiul incipient se va survola deasupra definiției într-un mod mai abstract pentru a facilita analiza din ce în ce mai profundă , mai aproape de nucleul educațional . Astfel , se observă că procesul de învățare adoptă ca mijloc principal de „ dăltuire ” a ființei umane ” ( accepțiunea
41