REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
Această metodă și-a luat numele de la mijlocul didactic ( un cub ) prin care vehiculează sarcinile către elevi . Ea reprezintă o modalitate de predare-învățare ce valorifică resursele elevilor de participare conștientă la descoperirea cunoștințelor și a relațiilor dintre acestea . Este una dintre metodele cel mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice . Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini ( corespunzătoare celor șase fețe ale cubului ) provoacă elevii în principiu pe întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de Bloom , în cadrul taxonomiei sale . Metoda este utilizată atunci când dorim să aflăm cât mai multe informații despre un fenomen , o teorie , privindu-le pe acestea din diverse puncte de vedere . Această metodă se aplică astfel : Profesorul pregătește un cub din carton pe ale cărui șase fețe înscrie șase sarcini : descrie , compară , asociază , analizează , aplică , argumentează . Dacă își proiectează lecția pe baza acestei tehnici , are posibilitatea de a o utiliza fie frontal ( prezintă o fată a cubului , citește sarcina și dezbat ; cu întreaga clasă ), fie individual ( întorcând o față a cubului și propunându-le elevilor sarcina ca o activitate independentă ) sau poate grupa elevii în perechi sau echipe de 4-5 fiecare primind spre rezolvare una dintre cele șase sarcini . Din raportarea pe care o face fiecare echipă , se construiește , de fapt , un sens comun al învățării .
Abordarea conținutului de studiat se poate face , pe de o parte , într-o ordine de complexitate a sarcinilor ce reia traseul firesc al producerii cunoașterii științifice astfel :
1 . descrie – elevii îndeplinesc această sarcină cercetând cum arată , ce caracteristici are obiectul de studiat ;
2 . compară – determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri ( cu ce / cine se aseamănă şi de cine / ce diferă ?);
3 . asociază – elevii răspund la această provocare căutând analogii , corelații cu alte experiențe sau fenomene ; întrebarea de sprijin ar putea fi : „ La ce ne gândim când vorbim despre ...?”; 4 . analizează – face trimitere la menționarea și „ disecarea ” elementelor componente : „ Din ce e făcut ?”, „ Ce conține ?”, „ Ce etape cuprinde desfășurarea sa ?”; 5 . aplică - „ Cum poate fi folosit ( ă )?”, „ Ce putem face cu ...?”, „ Ce utilizare are ?” 6 . argumentează ( pro sau contra ) – „ E bine să folosim ...?”, „ E bun sau rău ?”, „ Periculos sau nu ?”, „ De ce ?” ( Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p . 380 ).
Spre exemplu metoda cubului poate fi folosită la tema „ Fetița care l-a luat pe NU în brațe ”, după Octav Pancu Iași , astfel :
1 . DESCRIE comportamentul fetiței după ce l-a luat pe „ NU ” în brațe . 2 . COMPARĂ comportamentul fetiței cu cel al personajelor : Politețea , Hărnicia și Prietenia . 3 . ANALIZEAZĂ semnificația titlului . Ce înseamnă că „ fetița l-a luat pe NU în brațe ”? 4 . ASOCIAZĂ câte două însușiri personajelor prezentate în text .
Fetița
Nu
Politețea
Hărnicia
Prietenia
223