REVISTA NAȚIONALĂ „ PRO-GT ” NR . 2 / 2023
unor activităţi comune ( de educaţie muzicală , joc didactic , convorbire ); în cursul desfăşurărilor pentru sintetizarea unor date , fapte ( observare , lectură după imagini ); în încheierea lor , cu scopul de a fixa , sintetiza şi generaliza cunoştinţele respective .
Povestirile şi basmele pe care le adresăm copiilor prin conţinutul lor sunt pline de învăţăminte . Ele scot în evidenţă calităţile eroilor pozitivi ( fie ei animale personificate sau oameni ) şi influenţează pe această cale formarea personalităţii copiilor , purtarea şi atitudinea lor în diverse situaţii , precum şi limbajul lor .
Atitudinea copiilor faţă de conţinutul fantastic al basmelor nu rămâne aceeaşi . Școlarii de vârstă mică acceptă fără discernământ critic conţinutul basmului , ca şi când acesta ar corespunde realităţii ( scaunul şi masa desenează , urşii vorbesc ). Cunoştinţele lor sărace despre realitate nu le permit o separare precisă a imaginilor fanteziei de realitate .
De asemenea , spiritul critic al gândirii le este foarte slab dezvoltat . Atitudinea critică faţă de conţinutul fantastic al basmelor începe să se manifeste abia de la 8-10 ani , când copilul face o distincţie între fictiv şi real . Cu toate acestea , datele experimentelor arată că şcolarii mici reţin şi redau mai uşor faptele cunoscute , situațiile familiale , cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi asociat cu experienţa proprie .
Chiar şi atunci când reproduc un basm , plăsmuirile copiilor deviază în direcţia experienţei lor de viaţă . La vârsta amintită , imaginaţia copiilor suferă modificări calitative , în strânsă corelaţie cu schimbările psihofiziologice ce au loc . Se dezvoltă intens funcţia analitică a scoarţei cerebrale , se perfecţionează funcţia reglatoare a limbajului şi creşte rolul inhibiţiei condiţionate .
Datoria noastră a tuturor , părinți și educatori , bibliotecari școlari este să conducem copilul spre a iubi poveștile , spre a le asculta cu plăcere . Răspunzându-i copilului atunci când el nu înțelege firul istorioarelor , expresiile sau simbolurile din text și încurajându-l să le creeze pe cele proprii avem în povești o adevărată comoară în punerea bazelor dezvoltării personale a viitorului adult .
În cadrul activităţilor de povestire se exersează vorbirea copiilor , se formează deprinderea de a povesti independent , ceea ce contribuie la mărirea posibilităţilor de exprimare corectă , coerentă şi expresivă .
În concluzie , se poate reţine că rolul şi importanţa povestirilor – ca activităţi organizate – constă în valoarea lor cognitivă , etică şi estetică , prin care se exercită o puternică înrâuire asupra întregii personalităţi a copiilor . Bibliografie : Bonchiş E ., Teorii ale dezvoltării copilului , Editura Dacia , Cluj-Napoca , 2006 . Crețu T ., Psihologia vârstelor , Editura Polirom , Iași , 2009 . Bratu B ., Creativitatea copilului , Editura Enciclopedică Română , Bucureşti , 1969 . www . lapsiholog . com / rolul-povestilor-si-basmelor-in-educatia-copiilor . html .
103