Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 84

Creanga de aur
Damian Oana, clasa a XI-a A
Mihail Sadoveanu are o operă monumentală caracterizată prin densitatea epică, lirismul
tulburător, grandoarea compoziţională și elogiul lumii tradiționale. Înclinaţia lui Sadoveanu către
civilizaţia arhaică recompune, în romanul „Creanga de aur”(1933), o cultură primordială, o istorie
din vechea Dacie. Această operă, considerată de Alexandru Paleologu „cheia de boltă” a creaţiei
sadoveniene, este foarte complexă, putând fi definită ca roman istoric și mitico-filozofic, cu
elemente de antropologie culturală, înfățișând întâlnirea a 2 religii: dispăruta credinţă în Zamolxe și
creștinismul incipient.
Tema istorică a romanului se realizează prin imaginea Daciei şi a Bizanţului din secolul al
VIII-lea, prin evocarea istorică a dispariţiei credinţei în zeul Zamolxe şi înlocuirea acesteia cu
ortodoxismul, dar romanul fascinează prin iubirea imposibilă dintre două persoane deosebite, care
nu pot forma un cuplu din cauza destinului potrivnic. Axa fundamentală a romanului „Creanga de
aur” este o călătorie iniţiatică. La început, speologul Stamatin pornește în căutarea peşterii magului
din poveste și descifrează semnificațiile călătoriei de demult, făcută de Kesarion Breb în Egipt şi
Bizanţ.
Compoziţia romanului evidenţiază două componente: una de iniţiere simbolico-mitică a lui
Kesarion Breb în trei direcţii – filozofia Egiptului, politica Bizanţului şi trăirea profundă a
sentimentului de iubire; cealaltă – istorică şi religioasă, care evocă obiceiuri şi credinţe din Dacia şi
apariţia ortodoxismului în Bizanţul secolului al VIII-lea.
Timpul în care are loc acţiunea este limitat şi cronologic, întâmplările se petrec mai întâi în anul
1926, apoi în secolul al VIII-lea.Spațiul exterior – meleagurile stâncoase ale munţilor din Moldova,
palatul şi tărâmurile Bizanţului, corespunde spaţiului interior, ce reflectă tulburările şi frământările
personajelor. În ,,Creanga de aur”, Bizanțul este un topos aflat într-o tainică legătură cu muntele
sacru al Daciei, la care se ajunge pe căi ascunse, dintr-un loc numit Prelunci, situat în preajma
izvoarelor ,,celor două ape mari" ( Oltul și Mureșul).