Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 83

obișnuit pe bolta cerească. Atreus și cei din neamul său devin instrumente tragice în legendele
grecești, prin blestemul zeilor.
Dintr-o legătură incestuoasă cu fiica sa, Pelopia, Thyestes îl va avea pe Egist. Încercând să
repare crima săvârșită, Atreus se căsătorește cu Pelopia, înfiindu-l pe Egist, care, mai târziu, îl va
ucide, neascultându-i sfatul perfid de a-l asasina pe Thyestes. Agamemnon, fiul lui Atreus,
redobândește tronul Micenei, uzurpat de unchiul său, dar, la întoarcerea de la Troia, unde condusese
expediția aheilor pentru recuperarea cumnatei răpite de Paris, cade răpus de loviturile ucigașe ale
infidelei Clitemnestra, soția sa, și ale lui Egist, cel care o sedusese. O altă generație intră sub semnul
destinului damnat. Oreste, fiul lui Agamemnon, va pedepsi cu moartea pe cei doi asasini, dar își
pierde mințile chinuit de spiritele răzbunătoare (Erinii) trimise de zei. Purificat de păcat la Delphi
prin însăși bunăvoința lui Apollo, este absolvit de suferințe, încheind astfel traseul unei teribile
condamnări presărate cu dureri și crime de coșmar:
"O, neam al lui Atreu, ce greu ai pătimit!
Dar azi tu libertatea ți-o trăiești
A fost cea de pe urmă trudă-a ta, ai izbândit!"
(Sofocle, op. cit.).
Oreste ucide pe Egist