Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 46

CONDIŢIA FEMEII ÎN ROMANUL INTERBELIC
Necula Alice Mihaela, clasa a X-a F
Emacipatӑ, dar încӑ puternic constrȃnsӑ de cicatricile hamului patriarhal.
Interesatӑ de modӑ, farduri şi politici, dar uşor incomodatӑ de sarcinile de gospodӑrie
– acestea erau adesea cele mai expresive portrete ale femeii în presa romȃnӑ
interbelicӑ.
Pentru a înţelege mai bine rolul femeii în societatea interbelicӑ reflectatӑ în
literatura din acea perioadӑ, ele se impart în douӑ categorii dupӑ criteriul statutului
social: femeia de la oraş şi cea de la ţarӑ.
În proza romȃnӑ interbelicӑ, un scriitor care s-a folosit de imaginea femeii
pentru a reliefa ipostaza sa ca specificitate a mediului rural, a fost Liviu Rebreanu în
romanul sӑu realist, obiectiv “Ion”.
“Ion” propune o temӑ cu adȃnci înţelesuri, ale dramei ţӑranului stӑpȃnit de
dorinţa de pӑmȃnt, o forţӑ mai presus decȃt el şi pus sub presiunea statutului social de
a-şi depӑşi condiţia, însӑ una dintre temele adiacente vizeazӑ statutul femeii, vӑzutӑ
ca un instrument de parvenire.
Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentȃnd o ipostazӑ a
misterului feminin, unele de o feminitate tulburӑtoare, altele acre şi frustrate, Ana,