Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 45

măcar trăsură, că-i a boierului Pascalopol, ăla de i-a (☹m-a corectat profa!) furat gagica, multe case
nu are, că sunt ale lui Costache, bani, nici vorbă, că-i papă „papa”. Nici cartierul tradițional
românesc nu îi este cunoscut. De fluierat nu știe, iar fericirea lui nu stă în câteva minute petrecute la
jocurile de noroc, când le poti sufla bănișorii babalâcilor. Ce să mai, fetelor, fără lanț de aur, fără cai
putere, deci fără „valoare”. Are unele calități neglijabile, bineînțeles. E inteligent, educat, ambițios,
cu bun simț... mai contează? Ce să facă divele cu un doctoraș în devenire? Oricum, este îndrăgostit
incurabil de o fata frumușică vecină cu el, dar fie vorba între noi, fata se plimbă în weekend cu unul
bogat de prin oraș. Subiect de tabloid, fără îndoială.
Mai încearcă studentul nostru, ba cu o floare, ba cu o scrisoare, doar, doar și-o îndrepta domnița
ochișorii spre el, dar în zadar. Că e sincer, fidel, cu o minte sclipitoare, pe cine interesează, dacă
bate vântul în portofel?! Degeaba aruncă floricele peste gard, dacă nu aruncă și vreo două-trei sute.
Cine a spus că banii vorbesc, a spus bine. Și degeaba recită băiatul asta din Shakespeare și
Eminescu, dacă nu pune versurile pe o instrumentală orientală, din nou la modă în ziua de azi.
Realitatea prezentată este crudă și, ca un sfat prietenesc, înainte să deschideți portofelele si
ușile din mall, oameni buni, deschideți o carte, deși prietenul meu manelist a zis invers….