Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 38

este mereu ameninţat de grijile familiei, de măritatul fetelor (Laura şi Ghighi, cărora nu le poate
asigura zestre), de afirmarea ca gazetar a lui Titu, de autorităţi, trăind cu sentimentul datoriei şi
temerii faţă de orgoliosul preot Belciug si simţind primejdia care îi va transforma viaţa într-un
coşmar, căci casa este construită pe terenul bisericii. Pentru că, în timp, relaţiile dintre cei doi se
înăspresc, oricând el şi familia lui puteau fi aruncaţi pe drumuri, de aceea neliniştea, dar mai ales
ura împotriva preotului „creştea fără voia lor, din ce în ce mai puternică, aţâţată parcă de mâna
soartei”. Într-un final, avocatul Grofşoru îl ajută pe Herdelea să fie achitat în proces şi se mută în
Armadia, căci Belciug refuză să treacă locul casei pe numele lui. Preocupat de destinul fiului său,
Titu, Zaharia Herdelea este un tată mereu îngrijorat, un caracter oscilant, o fire labilă. Atmosfera se
încarcă şi mai mult în familie când subinspectorul Horvat îi cere dascălului să sprijine alegerea
„desăvârşitului patriot ce este candidatul de deputat Beck”, pentru ca apoi necazurile să se ţină lanţ.
La un moment dat, Titu şi Zaharia Herdelea sunt invitaţi de către solgăbirăul Chiţu şi
silvicultorul ungur Madarasy la vânătoare, iar apoi la o petrecere între prieteni la berăria Rahova.
Profesorul Spătaru cântă un cântec naţionalist, fiind apostrofat de către Chiţu ca agitator, iar acesta
este acuzat de Spătaru ca fiind renegat. Spătaru accentuează clar: “Vrem să ne unim cu ţara!” În
aceste condiţii, bătrânul Herdelea îşi dovedeşte oportunismul, căci dezaprobă atitudinea
profesorului, deşi îi admiră curajul de a spune ceea ce gândeşte. În acest timp, Titu are o aventură
romantică cu Roza Lang…
Din ce în ce e tot mai resemnat din cauza unor iluzii spulberate, a compromisurilor ce i-au
călcat pe inimă. George Călinescu, în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”
conturează esenţa personajelor din romanul „Ion”, arătând că eroii nu sunt complicaţi, ci tipici.
Herdelea e tatăl prudent, umil, ca să-şi poată creşte progenitura, muncit de gânduri, ruşinat.
Onoarea, instinctul îi spun să fie patriot român, adică martir. De aici chinul lui sufletesc,
duplicitatea umilă, imprudenţele naţionaliste şi micile tranzacţii renegate. Lipsit de fermitate, şi,
într-un fel şi cu o anumită naivitate, dintr-o bunătate funciară, Herdelea va intra în tot felul de
încurcături, neplăceri, susţinându-l pe Ion, împotriva voinţei preotului Belciug, va sprijini
candidatura lui Beck, ca deputat, împotriva concurentului român, sperând în protecţie. Gândind la
propria-i viaţă, retrospectiv, îşi recunoaşte singur precaritatea traiului: „numai umilinţe, speranţe
veşnic spulberate, necazuri necurmate.” Viaţa şi-a bătut mereu joc de dânsul, impunându-i mereu
compromisuri, din pricina cărora nu şi-a putut asculta niciodată glasul sufletului. Suspendarea din
serviciu, revenirea, pensionarea impusă, interesele şi certurile mărunte dramatizate, duelul dintre el
şi popa Belciug, proiectate pe fundalul existenţei cotidiene a satului, ca şi evenimentele tradiţionale,
fac din romanul Ion o monografie a satului ardelenesc.
M-am gândit la o lectură…astrologică a personajului și cred că e in Gemeni. Citesc, amuzată,
specificul zodiei.
„Gemenii si munca: Comunicarea şi contactul cu oamenii sunt cele mai importante lucruri
pentru Gemeni. Gemenii sunt la curent cu tot ce se întâmplă în jurul lor şi doresc să participe la
toate aceste evenimente. Le place compania oamenilor şi nu sunt capabili să lucreze singuri, cu atât
mai puţin dacă este vorba de o treabă de rutină, ceea ce le displace total. Le place un anturaj
numeros şi gălăgios.”