Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 37

Zaharia Herdelea sub zodia Gemenilor
Dimofte Maria-Alexandra, clasa a X-a C
Motto: „Dacă somnul nu ar fi absolut necesar pentru viață,
Gemenii ar sta treji tot timpul… gândind, gândind și iar gândind.”
Cuvinte cheie: intelectualitate, nesiguranţă, instabilitate, duplicitate
Colectivitatea rurală transilvăneană din romanul „Ion” îşi are reprezentanţii ei caracteristici,
de la oloaga satului, Savista, la ţăranii de diferite categorii sociale, la “intelighenţia” bogat figurată
prin: preoţi, notari, învăţători, profesori, judecători, pretori şi diversi alţi funcţionari români,
maghiari şi evrei. Această categorie impresionantă de personaje este pusă în mişcare după un
calendar de manifestări de mult instituite ca mod de existenţă specific satului românesc, a cărui
monografie o realizează Liviu Rebreanu. Hora, nunta, botezul, înmormântarea, încăierările flăcăilor,
întâlnirile de la crâşmă, judecata, slujbele, „probozirea” din biserică, practicile oculte precum
descântecele, sunt tot atâtea momente şi aspecte din viaţa satului care-şi cer interpreţii.
Într-o arhitectonică impunătoare, complexă şi modernă, romanul „Ion”, atât de bine
„aspectat” de literatura interbelică românească, îşi desfăşoară acţiunea pe mai multe planuri, făcând
să se perinde prin faţa noastră o întreagă lume. Avizaţi fiind asupra faptului că „Ion” este epopeea
vieţii rurale din primele decenii ale secolului al XX-lea, pentru noi, cititorii, nu mai e puţin evident
faptul că, paralel cu firul epic principal, al cărui protagonist este Ion, autorul îl aduce în centrul
atenţiei pe învăţătorul Zaharia Herdelea, unul dintre personajele secundare ale operei.
Modestul învăţător din satul Pripas, Zaharia Herdelea, ilustrează o anume ipostază a
intelectualităţii rurale, cu o existenţă lipsită de spectaculos, banală, dar nu fără tensiuni, care pot
provoca adeseori chinuitoare crize de conştiinţă. Tudor Vianu vorbeşte despre Zaharia Herdelea ca
despre un om cu o „individualitate simplistă”, „cu suflet fără mândrie”, lipsit de discreţie, cerând
sprijin şi plângându-se primului ieşit în cale. Existenţa lui e făcută din „umiliri, din sărăcie,
din mediocritate, din platitudini”.
Dramei din lumea ţărănească îi corespunde o astfel de dramă în lumea intelectualilor, o
dramă care face din Zaharia Herdelea un personaj care îl anticipează pe Apostol Bologa din
romanul „Pădurea spânzuraţilor”. Ca şi acesta, umilul învăţător trăieşte o incertitudine în ceea ce
priveşte opţiunea sa morală şi politică, însă consecinţele opţiunii nu îi sunt fatale. Zaharia Herdelea