Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 36

ION – un film canonic?
Antohie Andreea Diana, clasa a X-a C
Filmul „Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii'”, în regia lui Mircea Mureșan,
după un scenariu semnat de Titus Popovici, reprezintă ecranizarea romanului „Ion”, al
prozatorului Liviu Rebreanu, care a marcat adevărata trecere către realismul obiectiv a romanului
social, în literatura română. Nu romanul, ci producția cinematografică este obiectul acestui
articol.
Producția cinematografică este compusă, de fapt, din două serii autonome, „Blestemul
pământului'” și „Blestemul iubirii”, iar pentru obținerea acestei autonomii, cea de-a doua parte
începe cu un montaj de secvențe din prima. În anul 1980, materialul filmat a fost remontat și s-au
adăugat secvențe noi, realizându-se, astfel, un fel de serial TV, în 5 episoade, ce a fost intitulat
„Ion”. În 1984, s-a realizat și o versiune scurtă a filmului, specială pentru difuzarea în Statele
Unite al Americii și în Canada. Ințelegem de aici că, ideologic vorbind, filmul reflectă tendința de
recuperare a „clasicilor”, făcută într-un mod laudativ. România socialistă își prezenta, în
Occident, atât realizările cinematografice, cât și patriotica pretuire a literaturii cu tematică rurală.
Satul socialist și țăranul arată, desigur, altfel, în Epoca de Aur! Partidul le-a smuls din barabarie!
Criticul de film Călin Stănculescu înscrie ecranizarea „Ion – Blestemul pământului,
blestemul iubirii” în seria filmelor inspirate din proza românească, abundentă în studiourile
Sahia, între anii 1976-1980. Astfel, în materialul „Ecranizări în serie. Anii 1976 — 1980”,
publicat pe site-ul www.viataromaneasca.eu, Călin Stănculescu aprecia filmul drept „ o
ecranizare ambițioasă”, amintind, totodată, că „ampla frescă socială și psihologică imaginată de
Liviu Rebreanu este și ea supusă rigorilor cenzurii comuniste, solicitându-se eliminarea textelor
și imaginilor cu trimiteri la ritualuri religioase sau la conflicte entice”. De asemenea, potrivit site-
ului www.port.ro, criticul de film Valerian Sava afirma, în 1980, în revista „Cinema”, că, în acest
film, „traiectoriile personajelor se înscriu și se topesc într-o frescă lucrată cu simțul măsurii, cu
accentele atenuate sau reliefate într-o remarcabilă fluență. În această ecranizare a romanului Ion
s-au întâlnit doi cineaști atât de legați prin antecedentele lor de opera lui Liviu Rebreanu, încât
nu puteau să ne ofere un film infidel față de literatura inspiratoare, dar nici doar o simplă ilustrare
a ei. Prea buni cunoscători ai acestei literaturi și prea apropiați de ea structural […] atât unul, cât
și celălalt au pornit încărcați într-un asemenea grad de datele prozei în cauză, încât s-au dovedit
în măsură să susțină o dublă tentativă: reîntâlnirea cu locurile obligatorii de trecere ale
romanului, dar și o anume eliberare de sub tutela prototipului literar”.