Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 35

mult pe Cupidon, umblând ba cu Ana, ba cu Florica. Aleg Ana, închid gardul cu Florica – destul de
logic și firesc, îndrăznesc să zic. Dar gardul lui Glanetașu era plin de spărturi…
Soarta Floricăi este tristă și rea, dar viața continua și după moartea lui Ion. A fost lăsată baltă
de omul iubit și, însărcinată – nu se știe cu cine, dar oamenii sunt răi și bârfesc pe la colțuri, cum că
ar fi Ion de vină – își așteaptă soțul ce înfundă pușcăria, vinovat de omucidere, în timp ce așteaptă
bucuros să fie tată, fără că măcar să gândească vreo clipă că acel copil nu îi aparține. Ce-a fost
important a făcut: a scăpat de afurisitul de Ion. Florica, fata ca o floare, are viață fragilă, ca de
floare. Merită să o privești, să o miroși fără s-o frângi…