Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Página 124

Destinul cărţilor-destinul omenirii
Dimofte Maria-Alexandra, clasa a X-a C
„Totul în viaţă există ca să conducă la o carte” spunea Mallarmḗ. Ne place să citim cărţi şi să
vorbim despre ele. Adorăm să ne cuibărim mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu
satifacţia că, prin lectură, reuşim să scăpăm de povara existenţei cotidiene. În ziua de azi, când
suntem prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu
mândrie din valurile mediocrităţii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile
cititorilor. Întotdeauna am perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi ne-am hrănit cu
convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare
spirituală şi intelectuală. Dar oare aceasta va fi soarta pe care o vor avea cărţile şi în perspectiva
unui viitor îndepărtat?
„Fahrenheit 451”, romanul lui Ray Bradbury, este, probabil, cea mai bună exemplificare –
Desigur, printre alte cărţi la fel de speciale – care ne provoacă să gândim şi să deschidem calea spre
diferite experienţe lecturiale, psihologice şi sufleteşti de neimaginat. Putem spune despre ele că sunt
ca nişte corăbii încărcate, călătorind pe vastul ocean al vremii.
Ideea de la care porneşte „Fahrenheit 451” este, pe cât de simplă, pe atât de şocantă. 451
de grade Fahrenheit reprezintă temperatura la care filele cărţilor ar începe să ardă instant. De ce
este relevant acest lucru? Pentru că „Fahrenheit 451” se desfaşoară într-o lume distopică, în care
cărţile nu pot exista. Oricine deţine o carte poate fi în orice clipă arestat, urmând ca locuinţa sa,
împreună cu toate cărţile din ea să fie arse. În această lume, pompierii au rolul de a porni aceste
incendii, în loc să le stingă. Întreaga acţiune este redată prin ochii lui Montag, un cadet care
învață toate tainele profesiei de pompier-torționar, care se găseşte în situaţia de a pune la îndoială