Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | страница 125

valorile care i-au ghidat viaţa de până acum. Cartea este, în oarecare măsură, previzibilă. Însă
valoarea ei e dată de explicaţia cu care este susţinut acest scenariu, o explicaţie care se pliază atât
de bine pe societatea zilelor noastre, încât poate transforma acest scenariu fantezist, într-unul
extrem de posibil! Cum reuşeşte Bradbury să facă asta reprezintă partea cea mai importantă a
cărţii, fiind elementul cheie care face ca „Fahrenheit 451” să fie o lectură interesantă, ce
îndeamnă la reflecţie, până la ultima pagină şi după aceea.... În această parabolă a terorii, Bradbury
a construit o lume care se autodistruge cu o pasivitate de nedescris. În acea lume, lupta este pentru
drepturile cărții și cititorului – și, desigur, în sens global, ale omului. Ce frumos, nu-i așa? Ce
frumos sună: lupta pentru drepturile cărții și cititorului! Dreptul la cultură, la frumusețe, la gândire.
“Montag simți cum cuvintele încep să se urnească încet și să gâlgâie din el. Oare ce va putea spune,
în clipa când îi va veni și lui rândul să vorbească? Ce ar putea oferi el într-o zi ca asta, pentru a face
călătoria mai ușoară?”
Viitorul care ne va aştepta pe noi toţi se regăseşte într-o oarecare măsură în ideea de care a
vrut Bradbury să ne convingă în această operă şi anume absenţa totală a cărţilor atât din sufletele
noastre, din orice librărie sau bibliotecă echivalează cu neutilizarea acestora, fiindcă pentru
majoritatea oamenilor, cărţile nu vor mai avea aceeaşi valoare pe care o au în prezent sau pe care
au avut-o acum mult timp. Incertitudinea şi nesiguranţa sunt atribute care ar putea caracteriza cel
mai bine societatea din viitorul apropiat.
Adevărul mult râvnit ne-ar putea fi prezentat sub forma unor dogme sau clişee existenţiale,
care însă nu reuşesc să potolească dorinţa de certitudine și nevoia noastră de libertate de gândire și
expresie. Un efect negativ al acestor clişee şi dogme este minimizat și azi, considerându-se că
nerespectarea sau respectarea neadecvată a convențiilor a condus la acel rezultat. Ori carte este
spațiul în care poti fi neconform, poti visa, poti înțelege lucrurile în modul tău unic.
Am vrea să ştim care este destinul nostru. Unii oameni înțelepți se detaşează de dorinţa
egoistă de a-şi afla propriul destin şi se gândesc şi la destinul omenirii. Trecutul ne prezintă evoluţii
şi involuţii, măriri şi decăderi, însă viitorul rămâne încifrat. Evident că se pot face pronosticuri, că
se pot anticipa unele efecte ale unor evenimente viitoare, însă niciodată nu va exista certitudine, ci
doar probabilitate în legătură cu viitorul.
Incert nu este doar destinul oamenilor, ci şi destinul cărţilor. Trebuie să ne întrebăm dacă
utilitatea lor va fi recunoscută sau se vor inventa alte mijloace de asimilare a informaţiilor, dacă
lumea se va afunda într-o perioadă decadent, în care incultura va fi promovată şi dezirabilă.
Dacă unii cred într-o responsabilizare posibilă a oamenilor cu privire la importanţa cărţii,
unii au viziuni sumbre asupra destinului acesteia, luând în considerare aspectele negative ale
societăţii de azi, precum mediocritatea, lipsa interesului faţă de cultură, analfabetismul…
Formatul electronic în care se găsesc diverse cărţi nu ar putea conduce la dispariţia cărţilor,
ci doar la o reconfigurare a existenței fizice a acestora, însă dezinteresul şi dispreţul faţă de carte
vor avea originea, cu siguranţă, în elogiul tehnologiei ca scop în sine și nu ca suport în viața
noastră.
Probabil, fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra destinului cărţii, mai optimistă sau
mai sumbră. Indiferent de aceasta, fiecare dintre noi ar trebui să încerce să evite versiunea negativă
a posibilului final al poveştii. În fond, cui i-ar plăcea un destin nefast al cărţii?! „Nu e nimic magic