Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Página 123

iubit. Așa cum în natură etnogeneza repeta întotdeauna filogeneza, am trecut prin toate epocile
istoriei literare, înainte de a ajunge la mine însămi.”
Cărțile rămân, iar noi ne minunăm de limbajul plin de arhaisme și regionalisme, semne ale
autenticității. E un limbaj pe care îl folosea Ion Creangă în operele sale nemuritoare, precum
„Amintiri din copilărie”, „Fata babei și fata moșului”, „Povestea lui Harap-Alb” etc. Poate că scria
răsfoind cronicile lui Ureche și Neculce. O lectură a cărților vechi este mult mai migăloasă pentru
noi, cititorii de azi, deoarece descifrarea termenilor ne
obosește. O vizită, din când în când, într-o Moldovă de
poveste, este o încântare pentru unii. În schimb, cărțile nou
apărute deci actuale, precum „Fahrenheit 451” de Ray
Bradbury, de exemplu, ne ușurează cu mult lectura datorită
limbajului modern și imaginilor inedite, moderne. Cândva,
oamenii care vor citi Creangă vor fi niște zei ai literaturii, iar
cărțile precum „Fahrenheit 451” vor fi citite în curând la fel
cum citim noi „Amintiri din copilărie” în prezent.
Revenind la ideea inițială, sunt un adolescent, adică mă aflu în stadiul în care „muncesc”
pentru viitorul meu. Din acest motiv, părinții îmi repetă destul de des proverbul „Dacă n-ai carte n-
ai parte”, ceea ce m-a făcut să meditez asupra lui, însă nu într-un mod clișeizat, vorbim despre un
viitor construit permanent, căci nu e ca și cum, dacă citești o carte, devii filozof. Însă am realizat că,
citind, ai parte de dezvoltarea-ți personală și că o carte parcursă te antrenează psihic asupra
destinului pentru care muncești.