Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | страница 122
Destinul cărților- destinul omenirii
Angheluță Alice, clasa a X-a F
Încă de la începuturile omenirii civilizate, cărțile au reprezentat întotdeauna un zid: pentru
unii, temelie pentru societate, pentru nefericiți - un Zid al Plângerii, iar pentru exilați și luptători –
Zidul Berlinului. Anii au trecut și timpurile ne modernizează stilurile de lectură din din ce în ce mai
mult. Cu toate acestea, un detaliu absolut semnificativ și totuși fără prioritate stă în atenția
majorității actuale a adolescenților: fiecare carte a fost și va fi mereu o piatră ce construiește zidul
destinului omenirii.
Sunt adolescent și, în opinia mea, destinul cărților este o oglindă a destinului omenirii,
deoarece specia umană evoluează atât de mult, din orice punct de vedere, încât singurul sau cel mai
important document istoric doveditor al acestei deveniri rămân mereu cărțile, cu informații și
gânduri păstrate între paginile acestora. Ideea de „carte” iese din galaxia Gutenberg și se transformă
într-o semnătură, o amprentă continuă a omului, cipul lui existențial, ceva ce nu îl face dispărut
chiar și după ce, din punct de vedere fizic, nu mai există. Gândurile, ideile, memoriile, sentimentele
oamenilor au efect de ștampilă asupra stilului acestora din punct de vedere teoretic. Practic, scrisul
oamenilor are efect de ștampilă asupra civilizației. Când eram mică, mă gândeam mereu la autorii
mei preferați ca fiind nemuritori, pentru că mi se părea atunci că ei trăiau prin cărți; din acest punct
de vedere, nu prea m-am maturizat.
Absolut orice detaliu care ține de noțiunea de carte – mai explicit, cititul și scrisul – ne ajută
să ne descoperim eul interior și să devenim noi înșine. Această afirmație este adevăr pentru Ana
Blandiana, o scriitoare foarte iubită, care, prin eseul „Fratele mai mic al lecturii” poate dărâma orice
argument contrar. „Am început să scriu din dorința de a face, la rândul meu, ceea ce admirasem mai
mult – pagina scrisă – și am scris un timp, cu încântare, în felul tuturor scriitorilor pe care i-am