Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 118

„Fata din Nazaret”, de Petru Popescu
Piatră Mădălina, clasa a X-a F, Colegiul Național „Al. I. Cuza” Galați
Coordonator: prof. Crihană Elena Luminița
Un romancier de notorietate
Cu două volume de poezie, „Fire de jazz” şi „Zeu printre
blocuri”, Petru Popescu, student la Facultatea de Engleză și
Literatură Comparată din Bucureşti, debutează promițător la
doar 22 de ani, în 1966. Critica literară îi aclamă primele
zboruri lirice. Imagism american, urbanism, candoare,
corporal în infuzii ideatice ori onirice, tinerețe, voință,
luciditate, grafie îndrăzneață a versurilor, de parcă şi-ar
sculpta în ele portretul, tărâm american transplantat pe sol
dâmbovițean. Criticii spun că „Prins” este cel mai bun volum
al său, alături de „Dulce ca mierea e glonțul patriei”.
Reeditările acestor două volume în 2004 certifică un real
interes editorial. Deşi „Prins” şi „Dulce ca mierea e glonțul
patriei” au fost traduse imediat în limbile poloneză, cehă,
slovacă, maghiară şi germană, „Sfârşitul bahic”, povestea
unui tânăr care îl introduce cu adevărat în Occident ca pe un fel de Milan Kundera român,
este cartea sa de vizită, romanul fiind publicat simultan în Anglia şi Suedia. Petru Popescu
scrie primul roman în limba engleză, acesta numindu-se „Before and After Edith”, o
atrăgătoare poveste de dragoste pe fundalul Vienei primului război mondial, cu multe referiri
la România. Presa engleză semnalează romanul ca pe un „violent exercițiu macabru într-un
stil superior.” În 1975, Petru Popescu părăseşte România şi se stabileşte în SUA. Se zvonea
că acesta avusese o aventură cu Zoia Ceauşescu, fiica lui Nicolae Ceauşescu, iar acest lucru
i-a dat notorietate. Petru Popescu a debutat cu romanul „Supleantul”, unde îl portretizează
dezinvolt pe N. Ceauşescu, creându-ne posibilitatea de a-l vedea atât de aproape pe dictator,
precum l-a văzut el, ba chiar să-l auzim: „Vorbeşte atât de încet, orice cuvânt pare să dureze
dublu decât normal.” În mod similar, este descrisă povestea de iubire indecisă, care are
dinamica unei piese de teatru, „Doi pe un balansoar”. Electricitatea puterii perturbă o relație
pe care Zoia, prezentată ca un om, nu ca personaj istoric, încearcă mereu să o păstreze în
regimul firescului. Acest dureros joc al dragostei nu are legătură cu „epoca”, s-a jucat şi se
va juca mereu, în nenumărate variante. Tocmai de aceea, romanul lui Petru Petrescu prezintă
interes dincolo de caracterul lui istoric. În fiecare pagină a lui pulsează viața.
...și un roman de dragoste
Petru Popescu a afirmat: „Toate romanele mele sunt de dragoste”. Aşa este şi
romanul „Fata din Nazaret”, un roman nu doar despre dragoste, ci şi despre credință şi
putere, publicat în 2010. Romanul lui Petru Popescu este o reinterpretare din perspectivă
laică a naşterii imaculate a întemeietorului creştinismului, Iisus Hristos. Din această