Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii"

perspectivă, până la un punct, textul autorului se conformează formulei de succes inventate de Dan Brown în „Codul lui da Vinci”, formulă bazată pe „arheologie culturală” și „deconstrucție mitică” – particularități specifice prozei contemporane. Din romanul lui Brown reiese că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena și că are posibilă descendență până azi. Aici însă, adolescenta Mariamne, fiica lui Ioachim şi a Anei, din satul Nazaret din Iudeea guvernată de Irod, se mărită cu Iosif, rămâne însărcinată şi urmează să-l nască pe Mesia. Intriga narativă începe cu sosirea în ținut a lui Apella (viitorul Pilat din Pont), trimis al Împăratului de la Roma în căutarea unei teofanii care să coaguleze imperiul sub o credință mai proaspătă decât politeismul decadent. Cartea e condusă de nevoia reconstrucției tradiției sacre, efort pe care autorul și l-a asumat printr-o atentă documentare, urmând, pe de altă parte, rețetele romanului popular. Autorul alternează narațiunea la persoana a treia, când personajul din prim-planul scenei este Pilat, şi la persoana întâi, când personajul narator este chiar Maria (Mariamne). Ei sunt înconjurați de o mulțime de figuri bine conturate şi expresive: Octavia, Ioachim şi Ana (părinții adolescentei Mariamne), Aristobol, Iosif. Toate personajele sunt foarte vii, Petru Popescu are o intuiție fină a feminității adolescentine seducătoare. Mariamne, o adolescentă de şaptesprezece ani, înaltă, cu ochii căprui şi pistruiată este magnetul care atrage toate personajele din roman. O adolescentă frumoasă lăuntric, cu o minte scăpărătoare, dar nu plicticos „matură”, ci un suflet candid. Inimă zburdalnică, Mariamne se îndrăgosteşte de Iosif, un băiat sărac, urmând ca cei doi să realizeze hierogamia (zămislirea lui Iisus) într-o stână părăsită, când, sub tunetele furtunii divine, cei doi se unesc delicat, precum „atingerea a doua suflete”. Este, desigur, si un roman de consum, de bună calitate, cu pagini dense, despre trei teme recurente în literatura autorului: IUBIRE, CREDINȚĂ şi PUTERE, cu un plus de atracție datorat ideii pe muchie de cuțit, de negare a naşterii imaculate a lui Iisus Hristos. Dacă în „Codul lui da Vinci”, Dan Brown neagă puritatea lui Iisus, aici autorul neagă și reafirmă însăşi Puritatea, prin triada creată, ce unește sacrul și profanul: Dumnezeu-Mariamne-Iosif. E o carte care pune la încercare disponibilitatea cititorilor de a distinge narațiunea literară de cea religioasă. Bibliografie: Petru Popescu, „Fata din Nazaret”, Editura Curtea Veche, București, 2010 https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Popescu https://jurnalul.antena3.ro/cultura/carte/fata-din-nazaret-un-roman-despre-dragoste-putere-si- credinta-542377.html https://constantinpistea.ro/2010/06/04/petru-popescu-despre-ultima-lui-carte/ http://www.101books.ru/carte/descarca-dan-brown-codul-lui-da-vinci-pdf  

Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 119