Revista paradigmele postmodernitatii Revista "paradigmele postmodernitatii" | Page 117

Actiunea romanului incepe in momentul in care la ușa unei tinere femei care își crește
singură copilul sună doi bărbați, ce se exprima direct: „Am venit să instalăm frica“. În fundal, statul
este prezentat drept o unealta prin care paradigma „culturii fricii“ generează siguranța cetățenilor.
Cei doi ,,instalatori” fac referire la anumite frici: frica universală a copilului (intalnita in povesti de
cele mai multe ori, de exemlu vrajitori, Scufița Roșie și lupul), cele individuale(somajul,
bolile),fricile lumii actuale (terorismul, razboaiele), toate avand in comun o stare de angoasa ce
ingozeste fiecare individ in parte. Acestia incearca din rasputeri sa convinga oamenii, in termen de
120 de zile, ca frica este ceva fara de care oamenii nu pot trai, asadar, este ceva ce ii caracterizeaza
si trebuie sa o accepte. Toata opera se concentreaza pe discutia dintre aceste personaje pana cand, la
finalul romanului, rolurile protagonistilor se inverseaza brusc, creionandu-se motivul vanatorului
care devine vanat. Unul dintre ,,instalatori” cere femeii sa se duca la baia acesteia, insa aceasta
incearca sa ii spuna ca nu este in conditii bune, in tot acest timp copilul ei fiind ascuns acolo pentru
a nu fi zarit de cei doi necunoscuti. Barbatul nu tine cont insa de ce i-a spus femeia si intra in baie
unde gaseste copilul. Mama acestuia se panicheaza si il omoara pe barbat, dupa care il intreaba pe
celalalt, calma dar dominanta, daca doreste sa se joace cu el. Finalul cartii este insa unul deschis
care lasa loc de interpretari.
Construcția romanului este, în cvasitotalitate, sub formă de dialog, procedeu care creează un
suspans continuu, bazandu-se pe diferite paradoxuri ce definesc umanitatea in ansamblu, acestea
fiind prezentate in maniera directa, fara ironie.
Acest roman imbina in osmoza perfecta dialogul si naratiunea, caci prin aceasta structura
preponderent dialogica firul narativ seamana cu o piesa de teatru prin numarul limitat de personaje
(4- femeia, instalatorul, copilul femeii), scena deschisa (in casa femeii) si prin replicile personajelor
care conduc actiunea spre final.
Recomandam aceasta carte deoarece societatea contemporana este descrisa in maiera
obiectiva,un atu fiind suspansul actiunii controversate care ii da sansa cititorului de a medita asupra
mediului care il inconjoara.
„Frica nu e numai necesară, e și generală. E educativă. Este forma cea mai frumoasă de a
explica lumea și de a reglementa lumea.”
Opinii critice
“Nu am mai avut o asemenea experienta a lecturii de cand am citit Procesul lui Kafka” – Yvette
Centeno
“Laconic si nemilos, stilul cartii este indraznet si eficace. Parcurgand paginile romanului, cititorul
intra in spirala construita de Rui Zink peste actualitate, simtindu-se, alaturi de personaje, victima.” –
Isabel Lucas, Publico.