POEZIE
43
Nimic nu se termină
de Nicolae Vălăreanu Sârbu
În dorinţa mea de a scurta aşteptarea
lucrurile pe care le iubesc se întâmplă rar.
Atunci răbdarea nu ştie să se manifeste,
îmi pierd cumpătul şi rup zăgazuri,
altfel aş fi rămas mulţumit cu puţin
iar voi cei care nu mă cunoaşteţi deloc
nu aveţi nicio aşteptare de la mine,
cunoaşteţi că iadul e pardosit cu limbi de femeie
şi nu pot trece de fericire ori nefericire
fără să îngrop înconştienţa în pieptul lor,
să rămân cu minunea frumuseţii
pe retina ochiului încercănat
cu geometrii de dragoste.
Trăirile mele desprinse din ferestrele lumii
pe care unii oameni le ignoră
iar alţii urmăresc totul cu coada ochiului,
rămân nestinse şi scot flăcări pe nări,
rup realitatea de singurătate şi o amestecă
cu adevărurile dureroase ale timpului.
Nimic nu se termină
fără să scap de judecăţile aspre,
nu pot să mă opresc,
nici nu am cum
când moarte mă-ntrece.