A început ploaia. Am deschis fereastra și am lăsat fiecare strop de ploaie să-mi unde palma, apoi mi-am dat-o peste față. Stropii de ploaie apăreau că lacrimi, dar nu plângeam- aveam un moment de melancolie. O! Ce tot spun aici?! Mă simțeam dată la o parte –literalmente- alungată din propria-mi lume, nici măcar stiloul nu-l mai puteam ține în mână căci aluneca. Nu puteam scrie nimic- paginile sugativau.Totul era neomogen și vedeam cum tot ce clădisem până atunci se despletea sub ochii mei stafidiți. Am renunțat a mai încerca, m-am îmbrăcat în costum de lașă, mi-am pus în dulap rochia de luptătoare și am încetat a mai conversa cu Chris- și cu colegul lui.
Mesaje nu îmi mai trimite. Și bine face, căci nu știu cum ce-am greșit, Doamne, de m-am putut uita după o asemenea creatură!?!... (Nu mă credeți pe cuvânt, spun mai degrabă cu ciudă replica asta). A urmat o perioadă de repaus în corespondența mea cu Chris, dar - văzându-ne pe coridoare zi de zi - nu ne-am putut ignora. Așa că am reînceput să vorbim. Și sentimentele mele au renăscut, precum Phoenix din cenușă. Și am luat-o de la capăt. Mesajele deveneau tot mai îndrăznețe. În amândoi se năștea încrederea. Unul spre altul. Tratam subiecte diverse, într-un mod cât mai detaliat și cât mai savant cu putință: ,, Dacă prin rădăcină cuantorială a atomului subaltanic de casprotem trece o mulțime vidă în 4D , ce crezi despre casprotemul cuantroid rezultat din trecerea cuantumului în stare radioactivă? Dacă am realizat o secțiune optimă și o lungime care să permită un timp de reacție calculat, putem considera că în acest interval de timp reacția este continuă și neîntreruptă? Procesul tehnologic de dirijare a reacției, de disipare, evacuare și alimentare, este complex. Necesită aparatură de măsură și distribuție care să reziste la uriașele presiuni și temperaturi ale reacției termoleculare? Absolut. Cât romantism! Nu mă credeam atât de romantica... se pare că sunt.
>>> Proză
44 Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 3