Adoram discuțiile noastre interminabile, la ore târzii în noapte. Nu a fost o data, nici măcar o data când aș fi putut spune că eram de aceeași părere cu el. Eu eram la polul opus, el - nici nu știu pe unde. Precum un câine și o pisică. Și, totuși, câinii și pisicile pot convietui... de ce nu am putea și noi? Faptul că eram diferiți îmi plăcea cel mai mult. Nu a trebuit vreodată să-i scriu penibilul mesaj ,,Sigur, așa este! Ai perfectă, PERFECTĂ dreptate! Sunt pe deplin de acord cu tine”. Nu! Categoric, nu! Principiile mele nu mă vor lasă vreodată să aprob, dacă nu este cazul. A trebuit și încă trebuie să-mi demonstrez, într-un fel sau altul, unicitatea. Cum ar fi dacă i-aș spune că atunci când citesc sau scriu îmi pun o pereche de căști pufoase de iarnă pe urechi pentru a mă putea concentra, sau că în vacanțe am prilejul de a dormi într-o trambulină elastică imensă, ceea ce mă face să mă simt, în același timp și ca prințesa Madeleine, dar și ca o cinetză, aproape atingând cerul.Și multe aletele... mai ales, cât de des mă ia gura pe dinainte(uitați că am menționat asta).
N-am să-i dau dreptate vreodată, doar dacă va fi caz de forță majoră. Este modul în care îmi impun părerile și îmi conturez personalitatea. Vorbind cu el, am început să mă descopăr. Am început, metaforic, să mă clădesc. Să mă desprind încet, încet, eu din mine că fluturele din crisalidă...
>>>Continuare in numarul urmator <<<
>>> Proză
Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 45 3
>>> PROMO-uri AUDIO de calitate la un preţ foarte atractiv <<<
Bolea Marian: 0745555106
=> Ascultă <=
PUBLICITATE: