condeiul inimii
6
“Un cântec de iubire vreau să-ţi cânt
Cu glas ca un primăvăratic vânt,
Cânt cristalin, suav, nepământean –
Cântec de tine, cântec de alean:
Buzele tale calde-s un poem
Scris de un poet, nedezminţit boem…
Dulceaţa lor, iubito, când o sorb
Devin, la toate cele, surd şi orb.
Şi lumea mea- la tine o rezum…
Restul e haos, pulbere şi scrum;
Lipit de tine-o veşnicie-aş sta,
Iubito-cerul meu şi steaua mea. “ ( Buzele tale )
Imn al nemuririi, iubirea înseamnă libertate interioară, siguranţă şi înflorire. Să vezi dincolo de efemer, să dezlegi mistere şi neînţelesuri, să frângi lacătele vremelniciei şi să pluteşti fără bariere. Asta reuşeşte Boris Ioachim prin versuri şlefuite în acorduri fermecătoare, să guste licoarea cea mai fină a legilor pământene şi să fie subjugat de cel mai nobil stăpân:
“Când iubeşti ţi-e pasul sigur, calcând slobod şi vioi
Şi privirea-ţi înfloreşte când rosteşti cuvântul <<doi>>.
Semenii ţi-i simţi prieteni şi să-i înţelegi înveţi
Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată, să te-mbeţi.
Când iubeşti, cu încântare poţi ţinti spre viitor
Căci iubirea te preschimbă din pietroi în fulg uşor.
Într-un veac în care banul este un ciocoi hapsân –
Vreau iubirea să-mi domine sufletul – ca un stăpân.” ( Cântec despre dragoste )
Amurgul şi răsăritul, luna şi soarele fuzionează în cel mai sfânt decor care descrie frumuseţea răvăşitoare a iubirii, sfinţită cu rouă şi senin. Se contemplă un peisaj divin în care murmură iubirea, iar chipul ei e mângâiat de razele eternităţii. Aici e limanul la care ajunge poetul şi simte regăsirea şi împlinirea:
“ Femeia mea de rouă şi de lună,
Femeia mea de zori şi de senin,
Cum ar putea iubirea mea să-ţi spună
Că-mi esti liman temeinic şi deplin?
…Femeia mea de lună şi de soare,
Femeia mea de zori şi asfinţit,
Tu, prospeţimea pomilor în floare –
În tine, pe deplin, m-am regăsit…” ( Cântec pentru tine…)
Fiindcă iubirea se desfată uneori între patimi , poetul zugrăveşte imagini prin care relevă riscul de a iubi. Dar este cel mai frumos risc pe care şi-l poate asuma un muritor. Prin acest zbor te poţi înălţa victorios. Accentuând însemnătatea iubirii prin jocul de contraste şi paradoxuri, poetul dovedeşte măiestrie şi profunzime fără margini: