Revista Orizonturi Literare - august 2014
Teoretizarea fericirii
de Ştefan Serşeniuc
R
F= -----
O
Fericirea este raportul dintre Realizare şi Obiectivul propus.
F = R/O, dacă obiectivul propus este mare, prea sus pentru noi iar realizarea nesemnificativă, raportul este mai mic, ceea ce duce la nefericire. Dacă ce ne dorim este normal, uşor de făcut şi deci este posibil pentru noi să facem, raportul se apropie de unu, ceea ce dă fericirea de om normal. Excludem cazurile în care nu avem nici un obiectiv şi realizăm ce nu am putea realiza în condiţii normale, cum ar fi, de exemplu câştigarea unei sume enorme la loto. Transpunerea matematică a acestui caz limita ar fi R, realizarea = infinit iar O, obiectivul = 0 ar fi infinit supra zero şi atunci, matematic vorbind, se aplica teoria lui L'Hopital iar în graficul fericirii ar putea un punct de inflexiune, tradus ar fi un punct unde viaţa ia o turnură deosebită şi e periculos pentru sănătate, pentru minte, să devii, aşa, fericit dintr-o dată, poţi să te strici la cap.
Al doilea caz extrem, ar fi obiectiv enorm şi realizare nulă, caz care iar ne duce la un incipient calcul diferenţial şi iar ne poate da un punct de inflexiune, care, am văzut nu este benefic pentru cel ce căuta fericirea. Aşadar fericirea depinde de noi, în principal. Fixând obiectivele la înălţimea noastră, rezultatele ar putea să ne dea satisfacţie şi deci fericire. Ca un tertip, o scurtătură ar fi să ştim cât putem face şi să ne fixăm obiectivul la cât putem noi, astfel încât R=O şi deci raportul este 1, fericire normală!
8
Proză...