Revista Orizonturi Literare - august 2014
de câţiva ani încoace.
Cum rămâne, totuşi, cu cei care obţin medii de 9 şi 10, din ce în ce mai scumpi la vedere pe piaţa muncii din România? În ciuda, uneori, a unor condiţii vitrege de supravieţuire, reuşesc să-şi atingă scopul în viaţă şi obţin, adeseori, numai note de 10, dar şi admiraţia profesorilor care îi pregătesc şi, în cele din urmă, a unei naţiuni. Se cunosc cazuri numeroase, bucurându-se, însă, de o publicitate relativă: tineri ce provin din mediul rural, cu situaţii materiale precare, fără apă curentă sau lumină şi, de cele mai multe ori, kilometrii făcuţi la pas pe poteci umbrite de necazuri şi luminate de speranţă, prin lupte aprige cu viscolul tăios şi stihiile dezlănţuite ale naturii, în puterea nopţilor geroase, către orizonturile afirmării definite de şcoli aflate în comune îndepărtate. Iar acest adevăr este susţinut şi de informaţii statistice provenite din sorginte sigură, care atestă că o rată de promovare a examenului de bacalaureat mai ridicată a fost înregistrată în mediul rural, iar nu în cel urban, unde studenţii beneficiază de dotări materiale mai avansate.
Pentru a nu încheia cursul condeiului într-o notă nesatisfăcătoare, aş dori să fac următoarele speculaţii de natură să impulsioneze sistemul educaţional românesc, proiectându-l pe cele mai înalte culmi ale culturii şi cunoaşterii… Aş face asta, doar că nu pot! Nu pot, din păcate, “repune în mişcare revigorarea morală a populaţiei”, după cum remarcă şi profesorul dr. Alexandru Ionescu în lucrarea “Şcoala şi un bacalaureat mai aproape de adevăr”. Nu pot trezi corpul didactic, ori elevii inconştienţi din somnul raţiunii care i-a cuprins. Doar ei sunt capabili de îndeplinirea acestui ţel, a acestei misiuni edificatoare.
Articol realizat de Alexandru-Cristian Preda
7
Ne preocupă... România