Revista Orizonturi Literare - august 2014
Nimeni însă nu știa
De ce lătra Lipan de zor,
Și oricât se agita,
Tot nu găsea un ajutor.
La doctorul lor din sat
Se opri câinele-n poartă
Și puternic a lătrat
Disperarea să o-mpartă.
Doctorul n-a înțeles
La-nceput ce vrea Lipanu,
Însă-si aminti atunci
De bătrânul său Șerban.
Când ajunse la căsuță
Bătrânul era la pat,
Palid stând lângă măsuță
Pe doctor l-a salutat.
-Cum de te-ai gândit să vii,
Tocmai acum să mă ajuți?
Eu credeam că nu mai stii
Că mai trăiesc și că mă uiți.
Doctorul s-a întristat,
Mirat, pe loc i-a povestit,
Cum câinele l-a chemat
Azi cu lătratu-i ascuțit:
-Păi Lipanu m-a adus,
El m-a chemat către tine,
Azi l-a poartă l-am văzut,
Lătra speriat la mine.
-Deci Lipanu te-a chemat!
Eu, în sfârșit, am înțeles
Un prieten m-a salvat
Fără-a avea un interes.
Doctorul l-a consultat
Făcând cele necesare,
Pe Barbu l-a vindecat
Și l-a pus iar pe picioare.
31
Paradisul copiilor