Revista Orizonturi Literare - august 2014
Paradisul copiilor
Lipanu, povestea unui câine
de Alexandra Mihalache
Într-un sat dintre păduri
Era o casă ca-n povești,
Cu grădină și cerdac,
Cum în viață nu-ntâlnești.
Un om bun de ea-ngrijea
Ziua, noaptea, dimineața
Doar un câine îi lipsea
Ca puțin să-i schimbe viața.
Căci doar Barbu era singur
În a sa gospodărie,
Numai gându-l mângâia
Când muncea cu drag în vie.
Într-o zi, în miez de vară,
La portiță-a apărut
Cățelușul- o comoară,
Ce de Barbu-a fost crescut.
Părea ghem de lână albă
Cu ochi negri lucitori,
Cu drag Barbu îl privește
Și îl trec adânc fiori.
Și l-a botezat Lipan,
Mereu l-a îngrijit cu drag
Dorul i-a mai alinat
Când vioi sărea în prag .
Anii iute au trecut,
Și Barbu-a-mbătrânit acut,
Lipan mare s-a făcut,
Era un câine de temut.
Dar azi lipsi bătrânul
Din curte să îl hrănească,
Lipan căuta stăpânul
Prin ograda țărănească.
Și Lipanu a lătrat
Atunci chemându-l pe stăpân,
Dar degeaba l-a chemat,
Tot nu venea bietul bătrân.
Iar câinele a plecat
Alergând în goană mare,
Pe la porți el a lătrat
Ca s-aducă ajutoare.
30
Paradisul copiilor