Prof . înv . preșc .: Chindriș-Bocean Alexandra Prof . înv . preșc .: Bodor Andra-Laura
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice . La vârsta preşcolară , educaţia ecologică ţine mai mult de formarea deprinderilor şi trăirilor afective . Primul contact cu mediul şi cu problemele sale trebuie să îmbrace la aceasta vârstă aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale .
Copiii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber ( grădinărit , acţiuni de îngrijire a parcurilor şi spatiilor verzi , excursii în natură ), „ experienţe ” ce pot avea funcţii educative şi recreative .
Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare şi joacă .
Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc , vom vedea ce bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el . Pentru că nu este încă „ îndoctrinat ” de nevoile societăţii sau de utilitate , el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea . Sunt imagini care multor adulţi nu le mai spun nimic , dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului . Şi atunci copilul începe să colecţioneze : beţişoare , pietricele , alune , conuri de brad sau pin , floricele , scoici , etc . Această aplecare instinctivă spre frumos și spre natură trebuie încurajată de adulți ( părinți , educatoare , învățătoare ), întrucât în actuala lume a tehnologiei și consumului , ea se pierde foarte ușor . Mulți copii din mediul urban nici nu mai realizează că există natură . Din păcate , lucrurile nu diferă prea mult nici pentru cei din mediul rural . Dorinţele , aspiraţiile , modul lor de a privi viaţa se leagă aproape exclusiv de oraş şi de tehnologie . Dacă familia și grădinița și ulterior școala nu desfăşoară o activitate susţinută de cultivare a frumosului sau de îndrăgire a naturii , valorile viitoare ale copilului vor fi unele legate de consum . Adulții au datoria de a-i face pe copii să iubească natura . Indiferent cât de „ tehnici ” ar fi , ei trebuie să le ofere o şansă de a cunoaşte natura . O plimbare prin parc , un urcuş pe un deal , o excursie sunt tot atâtea posibilităţi de a intra în contact cu natura . O experiență trăită în natură , nemijlocit , este foarte importantă pentru un copil , valorând mai mult decât orice explicaţie , imagine colorată sau film . Copiii sunt dornici să participe la acţiuni de amenajare a mediului în care trăiesc , se vor implica aşadar în activităţi de îngrijire a plantelor şi animalelor , dar trebuie să fie la fel de entuziasmaţi şi de participarea la acţiuni de curăţare a locului de joacă .
Preșcolarii trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a mediului , de apariţie a problemelor cu care se confruntă acesta şi de rezolvare a acestor probleme . Ei trebuie să-şi însuşească un set de valori şi să manifeste grijă pentru mediu , precum şi să aiba motivaţie şi dorinţă pentru a participa la acţiuni care sa ajute la imbunatatirea mediului . Educatorii , dar şi părinţii trebuie să-i sprijine pentru a-şi forma şi dezvolta abilităţi necesare identificării şi investigării problemelor de mediu şi să le dea ocazia de a participa la rezolvarea acestora . Noi toţi suntem responsabili pentru a construi un mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de protejare a naturii , fiind esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului faţă de mediu . Sentimentele şi atitudinile copiilor faţă de natură trebuie să fie de respect şi grijă , având în permanenţă convingerea că oamenii sunt parte integrantă din natură şi nicidecum superiorii acesteia .