Această decădere a lui se pare că a venit treptat, pro
porțional cu îngâmfarea și mândria izvorâte dintr-o
părere despre sine mai înaltă decât i s-a acordat inițial
de către Dumnezeu, astfel i-a încolțit în sine dorința de
a fi ca Dumnezeu și chiar mai presus de El. Iată cum
descrie profetul Isaia căderea lui Lucifer, în capitolul
14:12: Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al
zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul
neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer,
îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui
Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor,
la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor,
voi fi ca Cel Preaînalt.
Văzând originea răului care, într-un fel, a fost generat
și de o părere mai înaltă despre sine a lui Lucifer, să
revenim la noi, oamenii, deoarece cred că acest „sine”
are de-a face și cu relațiile interumane și asta îi dă o
greutate foarte mare. De fapt, chiar în relațiile cu se
menii iese la iveală cel mai bine sinele nostru.
MODUL ÎN CARE NE VEDEM PE NOI ÎNŞINE
ESTE FOARTE IMPORTANT ŞI
NE INFLUENŢEAZĂ VIAȚA ȘI RELAŢIILE
O părere mai înaltă decât se cuvine ar însemna un
sâmbure luciferic și chiar un neadevăr afirmat despre
noi, iar Dumnezeu urăște neadevărul și neascultarea.
Noi, oamenii, avem o dorinţă lăuntrică de a arăta mai
bine decât suntem, avem tendinţa de a ne „înflori” per
formanțele, trecutul, titlurile, faptele şi se pare că nici
în plan spiritual nu facem excepţie. Se poate observa
uşor cum avem uneori „o părere mai înaltă” după ce
avem un anume succes spiritual, după ce tocmai am
slujit sau am făcut o faptă bună sau poate am terminat
de citit o dată Biblia, așa cum ne-am propus. Poate că
primim un răspuns imediat și miraculos la o rugăciune
şi asta ne face să ne supraapreciem undeva în interio
rul sinelui. Orice ajustare în plus a unor realităţi spiri
tuale înseamnă o părere mai înaltă decât se cuvine şi
înseamnă minciună. Pavel ne spune că trebuie să avem
părerea despre sine potrivit cu măsura de credință pe
care Dumnezeu a împarțit-o fiecăruia.
SĂ NE AMINTIM CÂTEVA TIPURI DE CREDINȚĂ
Din Scriptură reiese că sunt mai multe feluri de cre
dință, cum ar fi:
• credința mântuitoare (este cea prin care omul
este mântuit – Efeseni 2:8-9)
• credința ca mod de viață (Romani 1:17 - deoa
rece în ea este descoperită o neprihănire pe care o
dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la cred-
inţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi
prin credinţă.”; Evrei 10:38 - Şi cel neprihănit va
•
•
trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu
nu găseşte plăcere în el. Habacuc 2:4 - Iată, i s-a
îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel
neprihănit va trăi prin credinţa lui.)
Apoi, mai este credința ca dar spiritual, conform
1 Corinteni 12: 4 (Sunt felurite daruri, dar este
acelaşi Duh;... Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului
spre folosul altora... altuia, credinţa, prin acelaşi
Duh).
Mai este și credința dracilor, prin care aceștia
cred că Dumnezeu există, dar este o credință care
nu ajută la nimic și o întâlnim foarte des azi și în
tre oamenii care spun că există Dumnezeu, dar nu
acționează conform acestei credințe (Iacov 2:19 -
Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi
dracii cred… şi se înfioară!).
Vreau să specific faptul că pe baza învățăturii Bibliei,
omul primește într-adevăr o măsură de credință la
convertire, la nașterea din nou a sa, după cum ne învață
Pavel în Efeseni 2:8: Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin
credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu. Dar pe parcursul maturizării spirituale
credinciosul trebuie să crească în credință, așa cum
specifică apostolul în Romani 1:17: o neprihănire pe
care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la cred-
inţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin
credinţă.”
DACĂ TE ÎNTREBI CUM POATE
SĂ ÎȚI CREASCĂ CREDINȚA,
ATUNCI VREAU SĂ ȘTII CĂ
CEA MAI CORECTĂ MODALITATE ESTE
PRIN AUZIREA CUVÂNTULUI
Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine
prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17) Totuși, după
cum specifică în continuare capitolul 10 din Romani,
sunt mulți care au auzit Cuvântul dar nu le-a ajutat la
nimic, deoarece și-au împietrit inima, au fost răzvrătiți
și împotrivitori la vorbă (versetul 21).
Deci, părerea despre sine trebuie să fie potrivită cu
măsura de credință pe care Dumnezeu a împărțit-o
fiecăruia, credință care poate să crească, însă părerea
de sine este pusă în pericol de supraevaluare dacă îm
preună cu credința nu crește și maturitatea spirituală.
Semnul cel mai evident al maturizării spirituale este
smerenia, care se vede în special în felul cum ne
raportăm față de cei din jur, și în special față de cei care
nu ne sunt superiori. Desigur că sunt și persoane ma
ture care, cu toate că experimentează succes și putere
spirituală, știu unde le este locul, sunt smeriți și știu cât
este de fapt aportul lor...vis a vis de harul, darul și mila
lui Dumnezeu.
REVISTA LOGOS MAGAZIN
9