Se pare că acest sine nu este egal la toată lumea, ci vari
ază. Adică, într-o biserică nu sunt toţi la același nivel cu
sinele, ci există diferenţe. Unii sunt mai sus, alţii sunt
mai jos, în funcţie de „măsura de credinţă” pe care a
împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Acesta ar trebui să fie
etalonul de măsurare de fapt.
În acelaşi timp, găsim că este foarte important să avem
o părere echilibrată despre sine şi nu una proastă sau
de subestimare. Adică, nici o părere proastă despre sine
nu este bună. Este măsura cu care arătăm dragoste şi
altora. Fără o imagine echilibrată și corectă despre sine
(nici supraevaluată, nici subevaluată), nu putem să ne
relaționăm corect și eficient față de cei de lângă noi,
(soțul cu soția - Efeseni 5:33) şi nici față de alţii, după
cum ne spune Domnul Isus în Marcu 12:30: „Să iubeşti
pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot su-
fletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată
porunca dintâi....„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.”
O IMAGINE PREA ÎNALTĂ DESPRE SINE
DĂUNEAZĂ GRAV RELAŢIILOR INTERUMANE,
AFECTEAZĂ MODUL ÎN CARE FUNCŢIONEAZĂ
TRUPUL LUI HRISTOS ŞI NU DUCE LA O IUBIRE
CORECTĂ FAȚĂ DE APROAPELE
De exemplu, un soţ care are despre sine o părere mai
înaltă decât se cuvine nu își va iubi soţia mai mult pen
tru că sinele e etalonul, ci se va iubi pe sine mai mult,
ceea ce este păcat. Pavel ne avertizează ca iubirea de
sine este unul dintre păcatele specifice din zilele din
urmă (2 Timotei 3:2). O persoană care are o părere prea
înaltă despre sine va considera că merită mereu să fie
slujită, merită să fie ascultată de toată
lumea, merită iubită, merită să fie
apreciată, merită și merită întruna.
Acest lucru fie îl va declara, fie îl va
lăsa să se înțeleagă prin felul în care
se comporta cu cei din jur. O părere
mai înaltă decât se cuvine are riscul
de a-i transforma pe ceilalţi oameni
într-un fel de sateliți. Adică toţi tre
buie să se „învârtă” în jurul acelui
sine „măreţ”. O părere prea înaltă de
spre sine e dăunătoare şi vieţii spiri
tuale şi celei psihice.
O părere prea înaltă despre sine dăunează grav și lu
crării lui Dumnezeu. Un om care se crede mai spiritual
decât este se va simţi vrednic de mai multă cinste și va
considera că este foarte importantă părerea şi sugestia
lui în toate activităţile bisericii. P
etru însă ne învață să
slujim cu lepădare de sine (1 Petru 5:2) și cu renunțare
de sine în favoarea altora. Cine se înalţă pe sine prin
lucrările în care l-a aşezat Dumnezeu riscă să „fure”
10
REVISTA LOGOS MAGAZIN
din slava cuvenită Lui şi nu prea cred că Dumnezeu
negociază asta sau că va sta nepăsător, după cum nu a
stat nepăsător nici față de Lucifer.
Deci, dacă un om este mândru de el și are senzația că „e
mai mult” decât în realitate, ne vine greu să i-o spunem
și chiar dacă i-am face această observație, sunt puțini
care o acceptă, deoarece ne atingem de sinele omului
care este foarte sensibil, în special când nu este răstig
nit împreună cu Hristos. Mulți preferă doar să constate
aceasta la alții și să tacă, deși Pavel ne face exact această
observație, însă într-un mod plăcut și ne cheamă prin
aceasta nu numai la corectare, dar și la o analiză pro
fundă asupra părerii despre noi înșine.
O PĂRERE PROASTĂ DESPRE SINE
POATE FI CATALOGATĂ DREPT UN PĂCAT
Iată câteva motive: tu ești creația lui Dumnezeu –
coroana creațiunii Sale – și, în consecință, o părere
proastă despre opera aceasta este o nemulţumire la
adresa Creatorului. Unii suntem albi, alţii negri, unii
înalţi, alţii scunzi, unii slabi, alţii plinuţi, unii cu abil
ităţi practice, alţii cu abilităţi intelectuale şi găsim mii
de diferenţe între noi. O părere proastă despre noi se
naşte nu din smerenie, ci din înţelegerea greşită a vieţii
şi din neacceptarea planului şi voii lui Dumnezeu,
chiar din comparația pe care o facem in raport cu alții.
Din acest punct de vedere, o părere proastă despre sine
nu poate fi sănătoasă, biblică, sau vreo dovadă de cre
dinţă şi supunere faţă de Dumnezeu.
CUM POT AVEA O PĂRERE CUMPĂTATĂ
DESPRE MINE ÎNSUMI?
Aici intrăm pe un teren al imaginii de sine, al sti
mei de sine și este o temă evitată în discuții.
Depresiile tot mai des întâlnite fac ca azi să auzim de
tot mai mulți oameni că se subestimează ori de câte ori
au ocazia, deși în realitate ei sunt foarte buni pe plan
profesional sau pe alte planuri. Aceștia cred la rândul
lor o minciună pe care le-o induce diavolul în minte, și
anume aceea că nu ar avea sens și valoare.
Iată totuși câteva aspecte importante atunci când vrem
să vorbim de o bună imagine de sine, cumpătată sau
echilibrată: în primul rând, nu uita că ești creația lui
Dumnezeu şi Dumnezeu nu face lucruri imperfecte.
Ești așa cum te-a creat El şi trebuie să rămâi la încre
dințarea că tot ceea ce face El este desăvârșit. David
ajunge să izbucnească în laudă la adresa lui Dumnezeu
când realizează lucrul acesta: Te laud că sunt o făptură
aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce
bine vede sufletul meu lucrul acesta! (citește tot Psalmul
139) E foarte important să conștientizezi că tu nu ești
la voia întâmplării, nu ești aici pe pământ al nimănui,
ci ești opera lui Dumnezeu, ești copilul lui Dumnezeu.