SĂ NU AI O PĂRERE MAI ÎNALTĂ DESPRE TINE
...decât se cuvine
PRIN HARUL CARE MI-A FOST DAT, EU SPUN FIECĂRUIA DINTRE VOI SĂ NU AIBĂ DESPRE SINE
O PĂRERE MAI ÎNALTĂ DECÂT SE CUVINE; CI SĂ AIBĂ SIMŢIRI CUMPĂTATE DESPRE SINE,
POTRIVIT CU MĂSURA DE CREDINŢĂ PE CARE A ÎMPĂRŢIT-O DUMNEZEU FIECĂRUIA.
ROMANI 12:3
Dragi cititori, vă propun să medităm asupra sfatului
dat de apostolul Pavel în Romani care spune: Prin ha-
rul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu
aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să
aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura
de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.
Oamenii pot avea păreri diferite de
spre realitatea din jur și despre ei
înșiși, fie prea înalte, fie de subesti
mare, astfel se nasc întrebări legi
time citind această afirmație: Cum
poți avea o părerea echilibrată despre
sine? Ce înseamnă o părere mai înal
tă? Ce se întâmplă dacă ai o părere de
subestimare de sine? Cine este sinele
acesta și de ce trebuie să avem o păre
re despre el? Și încă câteva. Nu ne vom avânta deloc
în analize filosofice ca să găsim un răspuns la aceste
întrebări și în mod sigur Pavel nu asta a intenționat,
deoarece dacă mergem pe panta aceasta putem ajunge
la discuții interminabile și scăpam astfel din vedere
esența învățăturii din Scriptură.
OARE ESTE IMPORTANT SINELE
ÎN RELAȚIA CU DUMNEZEU?
Se pare că e foarte important. Tot Pavel, în Romani
14:12, spune că: Aşa că fiecare din noi are să dea so-
coteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Omul trebuie
să aibă în mod cert o poziţie faţă de sine, fapt care
va determina şi anumite consecinţe ale judecăţii lui
Dumnezeu. Astfel consider că este foarte important
să existe o părere echilibrată despre sine. În timp ce
vorbim despre această părere de sine corectă la care
suntem chemați să medităm, nu putem să nu ne amin
tim de Lucifer, care dându-i-se o responsabilitate foar
te importantă în vremurile nedatate, el a ajuns să aibă
despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine.
8
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea
mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelep
ciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai
în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi
erai acoperit cu tot felul de pi-
etre scumpe: cu sardonix, cu
topaz, cu diamant, cu crisolit,
cu onix, cu iaspis, cu safir,
cu rubin, cu smarald şi cu
aur; timpanele şi flautele
erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem
pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin
mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în
căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când
s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului
tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-
am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc,
heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai
stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc
la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea
nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai
spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău
un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ,
înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc
între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi
nu vei mai fi niciodată! (Ezechiel 28:13-18)