Și mai este un aspect pe care doresc să-l
menționăm. Atunci când greșim, chiar dacă
persoana căreia i-am greșit ne iartă, rămânem
uneori cu anumite consecințe. Faptele noastre
au urmări. Dacă sunt fapte bune vrednice de
pocăință, așa cum Biblia ne spune, atunci și ur-
mările sunt bune, dar dacă faptele sunt rele vom
culege multe roade neplăcute, care nu ne aduc o
stare de bine, adică binecuvântare.
În iertare trebuie să fie reciprocitate: unul cere,
iar celălalt acordă. Nu întotdeauna se întâmplă
astfel, dar cel care-și cere sincer iertare este ab-
solvit de vină și eliberat, pe când celălalt rămâne
tot la acel nivel. ”și ne iartă nouă greșelile noas-
tre, precum și noi iertăm greșiţilor noștri”. (Matei
6:12)
Lansez o întrebare: Oare Dumnezeu ne iartă
dar nu ne uită? Cum ne iartă Dumnezeu pe noi
când ne cerem sincer iertare? Haideți să fim sin-
ceri. Dumnezeu ne iartă total și nu-și mai aduce
aminte de greșelile noastre. Șterge păcatele
noastre. Nu ni le amintește la fiecare pas.
Atunci când nu iertăm, fără să ne dăm sea-
ma, inconștient, păstrăm supărare în inimă, iar
supărarea aduce cu ea tristețe, amărăciune,
autocompătimire, se poate forma chiar un stil de
viață din asta și în timp are urmări grave asupra
omului: omul se închide în el însuși, se izolează
pentru a nu mai simți durerea și a nu mai fi afec-
tat; pe scurt, neiertarea afectează sănătatea
emoțională, sufletească și fizică. Ceea ce nu ne
dorim. Însă de multe ori oamenii sunt atât de
prinși în dorința de a avea dreptate încât trec
peste orice limite.
Cuvântul lui Dumnezeu nu ne îndeamnă astfel.
Ne spune să fim blânzi, iertători, plini de dra-
goste, ba chiar trece la un nivel superior și spune
“să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
Vei spune că a te enerva este o reacție normală
când cineva te calcă pe nervi, însă dacă noi sun-
tem plini de dragoste față de aproapele nostru și
avem o relație bună pe verticală cu Dumnezeu
nu ar trebui să reacționam așa. Domnul Isus
Hristos a murit pe cruce pentru greșelile noastre.
Din dragoste pentru noi. Ca să ne salveze. El nu
a avut păcat, a avut o dragoste enormă până la
sacrificiu.
Depinde ce avem în inimă. Omul dă ceea ce are.
Dacă în inimă ești plin de amărăciune, frustrare,
resentimente, nemulțumire, ură, atunci la prima
supărare acestea vor ieși în exterior și-i vor afec-
ta pe cei din jurul nostru, apar certuri, conflicte,
se strică relațiile. Însa dacă inima noastră este
plină de Dumnezeu, care este dragoste, atunci
din inima noastră va ieși dragoste, iar vorbele
noastre vor fi dulci ca mierea și vor aplana con-
flictul, vor repara relațiile.
Trăind pe pământul acesta este aproape im-
posibil să nu ne supărăm, asta ar însemna să fim
perfecți, nivel la care încă nu am ajuns ca oame-
ni. Da, se poate întâmpla să ne supărăm sau să
ne enervăm, să stricăm relațiile; chiar în familie
se nasc de multe ori conflicte între soți, conflicte
între părinți și copii, conflicte între frați, dar este
foarte important să nu zăbovim asupra acestei
stări. Să nu dăm voie supărării să se dezvolte în
inimă și minte. Spune Cuvântul lui Dumnezeu să
nu apună soarele peste mânia voastră deoarece
aceasta naște ură, resentimente, dorință de răz-
bunare.
De ce credeți că sunt atâtea relații rupte? Deoa
rece o parte supără, iar cealaltă parte nu mai
dorește să ierte, iar ten
dința omului este de a-și
face singur dreptate. Este
nevoie de o decizie să
ierți, deoarece realitatea
și sentimentele de multe
ori îți spun să te răzbuni,
să nu mai ierți, ai iertat de
atâtea ori …și într-un final
să uiți greșelile, să le lași
în trecut.
Biblia spune că dacă noi greșim
și ne cerem iertare Dumnezeu aruncă
în marea uitării greșelile noastre,
nu-și mai aduce aminte de ele.
Și atunci de ce eu să nu iert?
Bineînțeles că de multe ori ne este greu sau
foarte greu să iertăm; chiar dacă încercăm să
ne punem în postura celuilalt, ne străduim să-i
înțelegem motivațiile gesturilor lui, tot nu reușim,
astfel devenim captivi în lanțurile neiertării, pier-
dem bucuria și dorința de a trăi, fiind motivați în
acțiunile și vorbele noastre să ne facem drep-
tate. Iertarea este ceva ce Dumnezeu ne-a spus
să facem și dacă nu putem, tot Lui trebuie să-i
cerem ajutorul, să ne dea această putere de a
ierta. Dumnezeu a știut că ne este benefic și
important să iertăm, de aceea a spus-o chiar în
rugăciunea Tatăl nostru.
REVISTA LOGOS MAGAZIN
21